@omuletiinalbsinegru: „România din ilustrațiile mele este România din fața ochilor.”

Omuleți în alb și negru (@omuletiinalbsinegru). Atât știm despre proiectul care ne-a sucit mințile mai alaltăieri pe Instagram, dar nu ne-am lăsat păgubași. Omulețul vinovat ne prezintă ilustrații în alb și negru (de cele mai multe ori), acompaniate de citate sau diverse proverbe pentru a transmite mai ușor mesajul dorit.

Spune-ne cine este omulețul din spatele acestui proiect? Cum este viața lui, în alb-negru sau color?

Omulețul din spatele proiectului este un omuleț la fel ca oricare altul. (râde) Sunt studentă la Medicină, anul I; iar numele meu chiar nu contează. Cred că nimic, niciodată nu o să fie doar alb și negru (cu excepția zebrei) sau doar puf roz și cu sclipici. Sunt zile și zile – unele în alb/negru, altele când îți vine să sari în sus de fericire și să îmbrățisezi copaci fără vreun anumit motiv.

De unde fascinația pentru ilustrații?

Nu aș putea marca exact momentul în spatiu și timp. Cred că toți avem fascinația asta pentru artă, mai ales când suntem copii. Nu știu copil care să nu fi desenat măcar o dată pe pereți (nici eu nu sunt o excepție – scuze mama ). Undeva pe drum însă, devenim mult prea ocupați cu alte lucruri “serioase”, iar arta devine ceva ”copilăresc”, o amintire plăcută.

Poveșteste-ne puțin despre cum decurge schițarea unei lucrări, de la idee până ajunge în media. Ce programe folosești, dacă este cazul?

Hmm…. Primul lucru pe care îl fac este să îmi fac o idee despre cam ce aș vrea să transmit. Iar apoi îmi iau pixul și încep să desenez, până când ideea prinde contur. Nu plec niciodată cu o idee grafică deja stabilită, habar nu am cum va arăta la sfârșit. Am avut un profesor la școală care ne spunea de fiecare dată că arta nu trebuie gândită ci simțită, nu ne lasă să ne gândim la o idee, ci pur și simplu ne îndeamnă să tragem o linie și încă una și tot așa până când începea să prindă contur. Ieșeau cele mai sincere desene. Incerc încă să urmez sfatul lui, pentru că îmi doresc să evit superficialul.
Îmi place să desenez cu pixul. Folosesc pix cu pastă albă pe foaie neagră sau invers, pix cu pastă neagră pe foaie albă, iar apoi le scanez cu telefonul. Pentru ilustrațiile colorate folosesc tableta grafică.

Care este mesajul din spatele acestor omuleți? Sau, mai degrabă, cu ce ai vrea să rămână în minte cel care îți urmărește lucrările?

Cred că oamenii sunt buni – unora ne e mai ușor să arătăm asta, altora ne e mai greu. Am vrut să mă adresez ambelor tipologii așa că am găsit varianta asta. E un fel de a spune “Mulțumesc” celor ce fac bine și un fel de alarmă de trezit dimineața pentru cei care nu (încă). Mi-aș dori ca desenele mele să atragă atenția asupra unor lucruri mărunte, pe care nu le observam și cărora nu le dăm atenție, deși apar în jurul nostru zi de zi: generozitate, iubire necondiționată, iertare, tristețe . Când a fost ultima oară când i-ați mulțumit cuiva că vă iubește? Pe lângă asta, am vrut să arat că e bine sa fii bun, să lași de la tine (chiar dacă uneori tu vei ajunge să fii rănit), ca e normal să îți fie și greu câteodată, dar că prin orice ai trece, nu ești singur.

De unde vine inspirația? E un întreg proces creativ gândit mult înainte sau pur și simplu le extragi din aventurile de zi cu zi?

Inspirația vine de oriunde și la orice oră – din ceea ce se spune pe stradă, din discuțiile cu prietenii, sau din propriile experiențe (știu că uneori desenele mele pot să pară puțin bitter, multe dintre ele sunt actually apropouri). Se mai întâmplă să aud zicale, vorbe, proverbe, pe care le folosim zilnic din reflex, fără să ne mai gândim la înțelesul lor, sau din contra, unele pe care nu le-am mai auzit niciodată și care mă lasă să mă uit ca mâța-n calendar. Imi place să le iau și să le disec (ha, ha, ha glumă de medicinist) până când găsesc un alt înțeles. Două interpretări din două unghiuri.

Cum vezi și, mai ales, cum crezi că o să se desfășoare toată această călătorie a ta în lumea artei? Unde ai vrea să te ducă?

Asta chiar e o întrebare grea. Acum 3 săptămâni, când am postat primele ilustrații pe pagina de Instagram, nu mă așteptam să am mai mult de 150 de followers; așa că încă nu m-am dezmeticit, nu mă așteptam ca desenele mele să placă atâtor persoane și, mai ales, să se și regăsească în ele. Nu știu încă unde aș vrea să ajung cu acest proiect. Dar știu că sunt încă mulți omuleți care vor să prindă forma pe hârtie.

Ce artiști urmărești și cum crezi că ți-au influențat procedeul de creație?

Soră-mea! Ea e principalul artist din viața mea –extrem de frumos, are stilul ei original. Inițial am încercat să îi copiez stilul, normal că nici nu se comparau. Așa că în spiritul competiției (și al unui gram de gelozie), am început și eu să desenez în stilul meu.
Apoi sunt artiști pe care i-am descoperit pe Instagram, precum @shuturp și @filthyratbag, din arta cărora am înțeles că mesajul e mai important decât prezentarea. E mai puțin important CUM desenezi, important este CEEA ce desenezi și ce îți dorești să transmiți.

Cum arată România din ilustrațiile tale și cum se prezintă cea din fața ochilor?

România din ilustrațiile mele este România din fața ochilor. Singura diferență este că în desene apare după ce am făcut (metaforic vorbind) un pas în spate. Simt că ne uitam prea de aproape la țara noastră și am ajuns să îi vedem doar imperfecțiunile. Fie ele cât de multe, tot consider că românii sunt unii dintre cei mai buni și sufletiști oameni.

Toate pozele: (c) @omuletiinalbsinegru

Mai multe pe: Instagram

The following two tabs change content below.
Still can't tell exactly my origins because of my Chinese eyes. Hate fish roe. From the bottom of my heart.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *