Valerinne – “Desire” sau Cum ar Arăta Întunericul Luminat de Sunet

Valerinne vin cu un material serios după ceva timp, nu știu dacă e mult ori e puțin, până la urmă timpul e o chestiune absolut relativă, deci propun să luăm acest moment ca atare. Personal, urmărind în mod special activitatea lui Daș Alexandru, ca un stalker d-ăsta pasionat până peste minte de muzică, de artă, mă încearcă un feeling aparte, un soi de furnicături în vârful urechilor așa, odată cu acest release. În primul rând fiindcă știu acum că proiectul pulsează încă, deși, pauza asta despre care ziceam mai sus, adusese cu ea un fel de neliniște. Știu, timpul, activitățile paralele pasiunii și tot așa, sunt mereu niște factori ce înfrânează avânturile interioare, ca să zic așa. În al doilea rând simțeam o nevoie, și e clar o problemă strict personală legată de spațiul autohton, în ceea ce privește muzicile lucrate, gândite într-un alt soi de metafizică.

Hai să lămurim câteva aspecte înainte de toate, Valerinne înseamnă: Alexandru Daș – chitara/synths, Liviu Stoicescu – bass/synths, Mircea Smarandache – tobe. Aveam o ușoară impresie că fac o nedreptate dacă nu înșir toți “vinovații”.

Desire” îmi pare un album destul de grav, oarecum întunecat, cumva o zonă neexplorată de artiști până acum, bun ca post-metalul cu toate influențele sale de sludge și mai știu eu ce sunt prezente și în materialele precedente, însă aici e altceva. Destinul te poartă pe căi nebănuite, iar întunericul sălășluiește la fiecare colț de lumină, ei bine, cred că aici bate tema materialului. Dar se poate să mă înșel. Totuși, nu vorbim de temeri, de angoase sau alte neplăceri de astea interioare, ci de un soi de putere pe care ți-o dă nepătrunsul. “Young Deamon” este piesa care face prezentările cumva și vine să întărească teoria pe care mi-am clădit-o la prima ascultare. Evident au urmat multe altele. Cu un avânt înspre sludge/doom pe care îl descoperi la un moment dat, piesa pune un soi de presiune, îngroașă cumva sângele și încordează nervii. Reușește să inducă o anume atmosferă, o tensiune la nivel de relații neuronale și îmi închipui cum ar arăta un film în care îți conduci mașina pe piesa asta, într-un oraș străin, ușor pustiu, în plină noapte.

Star from Below” și “Earth from Above” luate împreună îmi induc un anume peisaj, cumva același, e doar modul în care privești. Cred că e tot un joc de-a lumină cu întunericul și d-asta cred că sunt două piese complementare care, nu degeaba, sunt plasate una în continuarea celeilalte. Dacă mă întrebi pe mine, sunt una și aceeași piesă, da, evident că nu mă refer atât la muzică, de fapt spre deloc, cât la sensul intrinsec al imagisticii.
Hegemon” este de-o așa greutate, hmm, forță cred că e mai potrivit, încât îmi vine să vreau să pot să inventez cuvinte ca s-o pot descrie. Dacă acele idei care ne vorbesc despre reveniri eterne and shit au ceva adevărat în ele și am să mă reîntorc în lume, imediat după ce o părăsesc, iar atunci am să conduc lumea, nu pot decât să sper că piesa asta va fi pusă la păstrare. Mă, ce-i drept, este un feeling de înălțare împletit cu un soi de furie, de lucire care tocmai ruptă din lumină nu este.

Este un material construit într-o direcție cu o noimă și un laitmotiv aprofundat, atât pe plan artistic, cât și personal, cred eu. Până la urmă, dacă ai putea privi în interiorul nostru, printre măruntaie și alte cele, ai găsi doar întuneric.

Desire‘ a fost înregistrat live în Studio 148.
Mixaj și masterizare: Marius Costache
Fotografie: Mircea Smarandache
Design: Alexandru Daș

Puteți asculta albumul pe Bandcamp

Poza de copertă: (c) Codrin Popescu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *