Un actor ieșean a creat Addarta, un ONG în care „devoratorii de artă” se vor promova reciproc

Artiștii se simt mai bine dacă o fac pe „lupii singuratici”, dar nu-și dau seama că în felul ăsta nu dau înainte. Oamenii au nevoie de oameni pentru a clădi ceva. Artiștii nu prea se adună în grupuri pentru a crea ceva durabil. Ăsta este blestemul lor. Singuri pot da frâu liber imaginației, dar în același timp se curăță rapid. Ca un foc de paie care arde viu și cu vitalitate, dar care se stinge imediat.

Ideea asta de a se aduna și a se sprijini reciproc a determinat un grup deocamdată restrâns de artiști din Iași să fondeze o organizație care să satisfacă fix nevoia de promovare „care pe care”. Asociația Devoratorilor de Artă (exact așa se numește!), prescurtată Addarta, este o organizație înființată recent de către Eduard Fiuciuc, tânăr actor din Iași (cunoscut pentru one-man-show-ul Avida Dollars). Un alt membru al ONG-ului este Marius Mitrofan, fotograf și filmmaker cu care am mai vorbit pe Cultartes.

După cum mi-a zis însuși fondatorul, Addarta are ca principal scop promovarea culturii și a spiritului civic și antreprenorial  în rândul artiștilor și liberilor profesioniști prin susținerea proiectelor independente (din punct de vedere informativ, logistic și financiar). Pe lângă asta, organizația își propune crearea unui spațiu unde artiștii să aibă șanse egale de promovare. Diferența dintre Addarta și alte inițiative asemănătoare (care nu-s multe, by the way!) este că membrii sunt și vor fi artiști.

2

Eduard Fiuciuc a terminat în 2004 liceul Octav Băncilă din Iași (secția Teatru), după care și-a continuat studiile teatrale la Timișoara, pe care le-a finalizat în 2008. Reîntors în Iași, a rămas dezamăgit de modul în care sunt tratați artiștii la evenimente, de lipsa de șanse și de felul în care sunt marginalizați artiștii independenți. „Iașul își dorește să fie capitală culturală, dar infrastructură pe domeniu, nici vorbă!”, spune el. Spectacolul Avida Dollars (regie, text și interpretare proprii) a putut fi pus în scenă doar de trei ori, și nu pentru că nu ar fi vrut, ci din cauză că nimeni nu pune la dispoziție un spațiu pentru astfel de manifestări. „Nu mai avea loc Mihai Ursachi de spectacole independente!”.

Artistul și-a propus în cazul ăsta să creeze el, de la 0, un astfel de spațiu. Un loc pentru artiștii independenți, unde să se poată manifesta în voie și unde să se promoveze reciproc. La început am crezut că este numai o inițiativă locală, însă Eduard mi-a clarificat că „nu este doar pentru Iași. Ne propunem colaborări naționale și internaționale. Echipa este în creștere ; momentan, pe lângă cei doi membri fondatori, mai sunt încă alți doi”. Unul dintre membrii fondatori e el, iar celălalt este tatăl lui, care deși nu are tangențe cu arta, și-a oferit semnătura pentru a fonda organizația. „Ca să faci o asociație în România ai nevoie de trei membri. Crede-mă că am mers din poartă în poartă. Nimeni nu a vrut să dea o semnătură. Lumea din Iași, cel puțin, se adună și te caută abia dupa ce este făcut ceva!”.

Eduard a găsit spațiul perfect pentru a pune pe picioare acest hub. O hală de 100 mp, aproape de Carrefour Felicia, pe care se străduie să o amenajeze cu resursele de care dispune, plătind în același timp chiria din propriul buzunar. „Spațiul este departe de inima orașului, dar nu prea departe încât să nu fim vizitați. Lansarea oficială este in progress. Ne chinuim să amenajăm spațiul și cum eu plătesc chiria, e mai greu cu îmbunătățirile. Speranța mea este să ajung pe 0, lunar, cu cheltuiala. Când o să fie gata, o să facem și un pic de tam-tam”, îmi spune el. Mai rămâne o singură durere, și anume suportul financiar promis celorlalți artiști care vor adera la asociație. Ținta principală sunt sponsorii, pe care Eduard se pregătește să-i „fugărească”. Transformarea hub-ului într-o „cârciumă” de pe spatele căreia să se facă bani nu intră în discuție. „Nu am de gând să fac vreo cârciuma din hală, deși ar merge. Devii robul clienților și nu mai apuci să te ții de treabă. O să obținem bani fugărind sponsori, în mare parte. Pe urmă, fiind un spațiu de creații, am și eu loc să mai montez un spectacol, pe care să-l valorific și în altă parte”.

Între timp, în acest cadru modest, încep deja să se închege câteva proiecte artistice. Unul dintre ele ar fi photoshoot-ul cu iz contemporan al lui Marius. Un al doilea ar fi spectacolul Avida Dollars, repus în scenă și filmat, iar în cele din urmă un mini-serial de comedie, despre care însă membrii vor să păstreze deocamdată misterul. „Shootingul lui Marius a fost ceva spontan. Nu ne-am propus nu știu ce, dar la final am văzut că e mișto. Îmi doresc sa filmez și spectacolul meu, pe care l-am jucat doar de trei ori. O să scoatem și un serial de comedie care o să ruleze pe YouTube. De asta există locul până la urmă : să lucrăm și să ne antrenăm, că eu încep să prind rugină!”.

Ce-am băgat eu la cap, cel puțin, din discuția cu tânărul actor, e că dacă vrei să faci ceva, fă-o tu. Mai ales ca artist. Nu te aștepta să te ajute cineva din afară, pentru că ori nu știe ce nevoi ai, ori nu rezonează cu nevoile tale și nu se bagă. Artiștii trebuie să se grupeze și să se ajute unul pe altul. „You scrach my back, I scrach yours !”, cum zice Eduard.

The following two tabs change content below.
Romanian self-taught writer, interested in contemporary art, unconventional culture and gonzo journalism. He's been writing for almost a decade while doing shitty jobs for a living. He's agnostic, supports a censorship-free world, he reads way less than he wants and he enjoys feminist porn.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *