Saga Xux, model: „Ești dezbrăcat când cineva ajunge să te cunoască așa cum ești”

Nu, nu e o nouă sagă cu vampiri sclipicioși și figuri feminine inexpresive. Saga Xux e o tânără de 21 de ani din București, model de pe vremea când cei mai mulți dintre colegii ei de generație încă se uitau la Viața cu Louie. Nu i-a trebuit foarte mult timp până să-și dea seama că de fapt ceea ce o împlinește cu adevărat este să pozeze nud, să fie admirată în toată splendoarea și să dea frâu liber imaginației sale creative în realizarea fiecărui photoshoot în parte. A apărut în reviste precum FHM și a colaborat cu fotografi talentați precum Chris Devour (Oradea).

La capătul celălalt al rețelei de Internet am dat de o femeie obraznică și deopotrivă cu capul pe umeri. Am vorbit cu Saga despre dezinhibare, imaginație, Suicide Girls și am abuzat de ghilimele și de sensurile limbii române în interviul naughty de mai jos:

De la ce vine Saga Xux? Semnifică ceva anume sau e doar o combinație de litere care ți-a plăcut ție?

Saga e porecla pe care o dețin de foarte mulți ani. Aproape 7-8 ani, de pe vremea când eram în școala generală. Xux-ul nu înseamnă practic nimic. A fost pură inspirație, acum ceva timp, când mi-am făcut Facebook-ul și nu știam ce ar da bine pe lângă „Saga”.

Aduce a ceva kinky. Un sunet de pupat zgomotos! Asta a fost prima mea impresie!

E prima dată când aud asta. Lumea îl asociază foarte des cu „sucks”, dar nu are legătură. Pentru că nu se citește așa.

Se citește cum se aude?

E „csucs”! Fix așa! (râde) E prima dată când fac asta, să scriu cum se pronunță! E funny!

Te definește, cumva. E prima denumire care ți-a trecut prin cap. E a ta. Ai trademark-ul tău. Xux ești tu. Ce mai vrei?

Nu mai vreau nimic! Știu asta. Sunt oameni care mă mai alintă „xux”. Saga sunt oricum. Sunt și Saga Xux! E bine!

Zi-mi despre modeling! E „modeling”, ce faci? Zic bine?

E modeling, da. Sunt „modeală”!

Cum ai început? De când și de ce faci asta?

Am început dintr-o joacă, acum 5 ani. Nu mi-am imaginat niciodată că o să îmi placă sau că o să fac asta. Am descoperit că îmi place și cumva, pot să îmi exprim și să îmi expun din viziunile și ideile artistice. A durat ceva până am ajuns în punctul în care mi-am dat seama și că îmi place foarte mult să mă dezbrac în fața aparatului. Să fac semi-nuduri și nuduri. O fac pentru că îmi place și pentru că mă ajută și îmi pune imaginația la bătaie.

Spuneai că ai început acum 5 ani, asta însemnând că aveai…?

16 ani!

Te caracterizează îndrăzneala.

Cam da!

1

4

6

Cum a fost prima dată când ai pozat goală? Care au fost primele impresii?

Am pozat nud doar în momentul în care am simțit că pot să fac asta. Avusesem propuneri și înainte, dar nu am acceptat pentru că nu mă simțeam pregătită și știam că asta o să vină cumva de la sine. A fost minunat, având în vedere că am lucrat cu un fotograf foarte bun, care m-a lăsat să fiu eu și a încercat să surprindă frumosul din toată goliciunea. Am fost amândoi surprinși de rezultatul final: nuduri artistice care surprind în totalitate naturalețea!

S-a păstrat sentimentul de atunci în toate shooting-urile nud care au urmat?

La ce anume mai exact te referi când spui sentiment? La faptul că mă simt bine când fac nuduri?

Da. Ziceai că a fost minunat prima dată!

Mă simt minunat pentru că nu sunt deloc inhibată. Mă simt bine cu mine și nu am nicio problemă. Nici vis-a-vis de fotografii cu care am colaborat nu au fost probleme. Diferă fiecare experiență de genul, dar am avut noroc de oameni mișto, cu care am putut să mă simt bine în pielea mea (pielea mea goală!).

După ce ai făcut atâtea shootinguri de gen a rămas același entuziasm dezinhibat sau a devenit ceva mecanic – vii în fața camerei, dai hainele jos, te lași pozată, te îmbraci și pleci acasă?

Legat de treaba cu datul hainelor jos și așa mai departe – au fost și momente de genul, dar foarte puține. Și nu știu să îți aproximez un număr, chiar nu știu!

O să trec “multe multe”!

Puurfect. Fără număr, fără număr.

Am mai discutat cu modele care mi-au zis că în momentul în care se află în fața camerei, goale, se simt ba admirate/adorate, ba puternice/dominante. La tine e vreuna dintre astea două sau e vorba de altceva?

Mă simt admirată, da! Puternică nu cred. Sunt mai mult la modul „Asta sunt eu! De văzut, nu vedeți nimic nou! Toată lumea a mai văzut sâni și alte părți anatomice. Sub toate formele și culorile!”. Și eu atribui un alt sens cuvântului „dezbrăcat”. Dezbrăcat nu ești în momentul în care ești gol, nud. Ești dezbrăcat în momentul în care cineva ajunge să te cunoască așa cum ești!

Ai inventat o definiție pentru „dezbrăcat”!

O altă definiție, da. Cu o altă conotație. Una mai pro-fund-ă! (râde!)

I see what you undressed there. Și e tare atitudinea „ați mai văzut așa ceva!”.

Păi chiar așa sunt. La modul „Bă, oricum nu vedeți nimic nou, really, la mine!”. E mai mult imaginea de ansamblu. Am multe tatuaje!

Câte tatuaje ai?

Momentan 16!

Vârsta ta când te-ai apucat de modeling! Coincidence?

Sincer, nu e nicio coincidență! Până acum 2 săptămâni aveam 15, iar peste o lună e foarte posibil să fie 17. Sooo, numărul ăsta mereu se schimbă.

Ce reprezintă primul și ultimul tatuaj și unde e cel mai bizar loc în care ai tatuaj?

Nu am tatuaje în locuri bizare. Primul tatuaj e un cod de bare cu CNP-ul meu, pe care îl am pe spate, între omoplați. Cel mai nou tatuaj e un scris pe mână: ehfar (Everything Happens For A Reason)!

1 (2)

3

ewew

q

Ziceam de mix-ul tatuaje și nud, pentru că pare o influență Suicide-Girl-ish. Te inspiră ideea tipelor ălora sau mai mult mergi după propriile idei?

Nu au fost o inspirație tipele respective. Ulterior am fost asociată cu ele (ceea ce e de bine, pentru că unele din ele sunt extrem de cunoscute!). Merg oricum după propriile idei, nu a venit nimic din curentul respectiv!

Cum contribui la un photoshoot pe lângă propria ta apariție în el? Cum îți pui amprenta artistică asupra lui? După mine, modelul e un fel de „muză modernă” care inspiră fotograful. Ce transformă muza asta modernă în artistă!

De cele mai multe ori eu vin cu ideile. Au fost multe dăți în care am făcut shooting-uri după ideile pe care le aveam eu în cap. La fel, e vorba de spontaneitate și, mai tot timpul, îmi vin idei în momentul shooting-ului și doar le pun în practică. Asta dacă îmi permite situația.

Cât de dificil e ca model să găsești „de lucru”? Poate fi ceva full-time? Zi-mi mai bine cât de dificil (sau ușor!) ți-e ție!

Pentru mine a fost mai greu la început, fiind freelancer. Sunt perioade și perioade. Sunt dăți când sunt full și dăți când am mai puține shooting-uri. Și nu pot să zic că „găsesc” de lucru; cu riscul de a suna ca ultima narcisistă, oamenii mă caută pe mine. Pentru toți artiștii e greu!

Încerci să te pliezi pe ce se caută? Dacă e cineva care vrea să facă un shooting cu temă pin-up, și ție să spunem că nu îți place pin-up, accepți să faci pe păpușa anilor `60-`70?

Nu. În cazul ăsta, dacă nu îmi place ideea, nu mă bag. De pliat oricum mă pliez, pentru că asta trebuie să fac în domeniul ăsta. Dar mă pliez pe situație și oameni. Când vine vorba de făcut ceva cu forța prefer să spun „pas! next!”.

2 (2)

9

În încheiere, dacă poți să-mi spui ceva despre ultimul shooting, ar fi sublim!

Nu are o temă anume. E un shooting pe care l-am făcut de plăcere, să îi spunem așa. Pozele nu sunt făcute pentru ceva anume, dar le fac pentru că îmi place să lucrez cu oamenii respectivi și știu că ies lucruri tari!

Mai multe imagini cu Saga pe Facebook și Tumblr.

The following two tabs change content below.
Romanian self-taught writer, interested in contemporary art, unconventional culture and gonzo journalism. He's been writing for almost a decade while doing shitty jobs for a living. He's agnostic, supports a censorship-free world, he reads way less than he wants and he enjoys feminist porn.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *