O Impresie Despre „A Fragile Riddle Crypting Clues”, Bloodway

Bloodway dezvoltă asupra lor o curiozitate perpetuă, deși, ca ascultător de sonorități bizare, ar trebui să fii deja prieten cu ideea proiectului. „A Fragile Riddle Crypting Clues” este a treia parte dintr-o trilogie. O fi, cert e că există și s-a simțit mereu o poveste în spatele fiecărui material lansat. Acesta aici de față, parcă are un curs ceva mai liric, ca să zic așa, nu atât de rigid și de agresiv ca precedentele. În vocea lui Costin, care n-are cum să nu-ți atragă atenția, se simte un fel de maturizare, o voce călită parcă pe celelalte materiale, cu niște inflexiuni halucinante pe alocuri. Mi-a plăcut, de la bun început, aerul prăpăstios al muzicii lor, fără să aibă, totuși, legătură cu zonele de metal cu abordări de genul. Aici însă, datorită și acestui lirism de care ziceam, parcă hăurile spre care se apleacă muzica Bloodway, capătă niște ecouri aparte.

Bloodway, încă de la începuturi, a dat impresia de proiect de suflet. Un proiect de suflet al creatorului său, Costin Chioreanu, dar care poate să-ți răvășească și ție credințele și simțirile, devenind, astfel un proiect al tău de suflet. Vorbim, deci, despre o muzică profundă în esență. Nu pare, nu? Mă gândeam, la un moment dat, ascultând Bloodway, „bă cum ar arăta coșmarurile sufletelor noastre dacă și ele ar visa?!” Sună siropos și aiurea cumva, dar privește înspre lumea în care trăiești. Ei bine, am considerat că Bloodway vorbesc cumva despre traumele acelea ale sufletului care se trezește plin de sudoare din visul ăsta urât care ești tu și societatea de care te legi cu atâta frenezie. E o viziune, să n-o iei de bună!

(c) Costin Chioreanu

Referitor, strict, la materialul de față… mda, partea mea preferată! Ha. Care e noutatea? Toată lumea așteaptă noutăți, iar când apar, se trezesc că-s nelămuriți și strâmbă din nas. Fie. Nu știu, îmi place tonul, care e cumva schimbat, după cum am zis undeva mai sus. Există pasaje instrumentale unde îți poți pierde vreo două-trei straturi din pielea de pe față. Vreau să zic că îți vine să te zgârii pe ochi, dacă nu te-ai prins. Este un material lucrat mai în detaliu, cel puțin așa se simte. Sau și-au îndreptat ei atenția și către alte detalii. Lăsând piesele să curgă în voia lor firească, nu ai impresia că undeva se încâlcește treaba, la asta mă refer de fapt.

Pe „The Incident” se simt atât de multe influențe încât nu știi de unde să începi. Asta e de bine, dude. Nu te mai gândi tu că, „uite, bă nene, nu-s chiar așa originali!” Înseamnă doar că cei din spatele proiectului au cultură muzicală, atât. În plus, piesa, se detașează, ca feeling așa. E cumva mai „sentimentală” și iese din tiparul acela „de-a râsu-plânsu” unde, în spatele feței serioase, se simțea un soi de ironie, un fel de luare la mișto a… eu știu, vieții să zicem. În fine, aici nu mai e așa. Costin își schimbă timbrul vocal și pare a fi expresia unei dureri adânci și cât se poate de reale. Interesant. De altfel, acest jonglat vocal dă un farmec deosebit materialului pe de-a întregul său. Cum vocea e cea care-ți sare prima în timpane, ei bine, tot ea, naște și impresia și mood-ul general al piesei. „The Incident” este a șasea piesă pe material. Nu, nu înseamnă ce crezi tu! Înseamnă că aici creierul mi-a detectat acel ceva care să mă obsedeze. Dacă te simți mai bine, încă de la „Not Whom, But Where” mi-am prins nasul. Mi se pare cea mai tare introducere de album pe care am ascultat-o în ultima vreme. D-asta ziceam, atenția la detalii, my friend. Ceea ce pentru mulți nu contează, îi face pe cei puțini, care văd în profunzime, să facă diferența. Poți s-o iei ca pe-o idee de viață, you fuck!

Mă faci să mă întorc. „The Startling Grotesque” este o altă piesă care m-a prins. E a doua pe album. Urmează a treia care m-a prins. Și a patra. Și ”Prison Paradise”, care pare din alt film, cu niște inserții pe chitară aproape orientale și cu vocea lui Costin de nu știi de unde s-o iei, are parcă cu un iz pirateresc (he, îmi place termenul). Ar fi interesantă o audiție a piesei pe undeva pe niște străzi d-astea înguste și întunecate… mda, fiori reci, mmm, nice.

Cam asta ar fi, prin acest „A Fragile Riddle Crypting Clues” consider că Bloodway scot primul album într-adevăr de colecție. Sugerez o atenție mai mare proiectului fiindcă simt că abia acum s-a pornit ceea ce o să devină Bloodway.

Materialul poate fi ascultat și comandat aici.

Artwork by Costin Chioreanu.

The following two tabs change content below.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *