Manuela Marchiș (Thy Veils). Interviu cu parfum de femeie

Baldo, Cultartes: Bună, Manuela! Știu că ești mai mult decât pasionată de arta plastică, însă la fel de bine știu că fiecare dintre noi se prinde, cel mai strâns, în frâiele acelei prime atracții. La tine care a fost aceasta, muzica sau arta plastică?

Manuela, Thy Veils: Muzica este cel mai adânc înrădăcinată în sufletul meu, a fost prima atracție și este cea care mă întregește în viața asta.

Faptul că oamenii, mă rog, cei care te cunosc mai puțin, te știu numai pentru ceea ce faci cu Thy Veils îți stârnește oarece urme de regret?

Thy Veils are o activitate de peste 15 ani, în care există un proces sistematic de răspândire a informației în scopul accesării unui public cât mai lărgit. Este firesc să-mi fie mai cunoscută activitatea ca muzician în acest ansamblu, în primul rând pe bază statistică. De altfel, arta plastică și muzica sunt două domenii diferite cu toate că, de multe ori, se împletesc, ele nu au neapărat același public. Sentimentul de regret îmi este străin în general.

@GeorgianaFeidi

@GeorgianaFeidi

Pilestra este numele unui alt proiect care, ferice de el, se bucură de atenția ta. Ne poți dezvălui câte ceva legat de acesta? Metafora „knowledge from the Moon”, ne duce cu gândul în multe direcții, însă la ce face ea referire într-adevăr?

Pilestra este un proiect solo la care lucrez și care, în scurt timp, va lansa un “single”. Piesa se numește ‘Su avel‘, este produsă de Dan Griober și va fi prezentată de o lucrare video realizată de Daniel Dorobanțu.

Pilestra se folosește de electronică și voce pentru a transmite informații din alte sfere din univers; astăzi pot să fac o trimitere simbolică la Lună, ca la un tărâm al inconștientului, al sufletului dar și al energiei calităților feminine.

În era asta tot mai digitalizată, în raport cu actul creației, creionul, hârtia, pixul și toate acestea au devenit, deja, un soi de instrumente arhaice. Pe tine te mai ajută cumva sau măcar te mai folosești de acestea în momentul creației sau softul le-a luat locul în totalitate?

Da. Pixul și hârtia sunt ustensilele cu care lucrez în planul vizual, în cea mai mare parte. Sistemele digitale le-am explorat mai puțin, dar sunt procesări de care mă folosesc și care simt că îmi îmbogățesc viziunea creatoare.

Te-ai gândit vreodată, mai în glumă, mai în serios, să-ți faci o carieră solo, pe un gen musical mai accesibil maselor? Știi la ce mă refer…

Proiectul Pilestra se poate încadra într-un stil dreampop. Sunt chiar curioasă să văd ce priză va avea  asupra maselor.

În acest moment lucrezi, împreună cu Thy Veils, la un nou videoclip. Ne poți spune câte ceva legat de acest lucru dar și despre nivelul tău de implicare?

@DanielDorobanțu

@DanielDorobanțu

Următorul video Thy Veils este înregistrarea concertului Live în Elisabetin, care a avut loc în toamna lui 2014. Implicarea mea în acest clip este strict muzicală.

Ai avut vreun moment în care ai simțit că munca alături de Thy Veils îți vine cumva ca o povară sau că ar fi o pălărie prea mare?

Munca alături de Thy Veils îmi aduce bucurie și mă onorează. Fiecare membru își are rolul și rostul în mod creativ în acest grup.Thy Veils, acum, este rezultatul împletirii dintre noi, este modul în care ne-am armonizat ca să transmitem ce avem de transmis. Universul acesta este o parte din mine și eu o parte din el.

Fiecare dintre noi ne impunem niște scopuri pe care, atunci când le atingem, credem că nu mai e nimic de făcut de aici și că totul a fost atins. Crezi că ai ajuns deja în acest punct, în momentul de față? Sau crezi că acest drum este unul care, până la urmă, nu are sfârșit?

Scopul cel mai înalt pe care îl am este de a fi una cu iubirea, adevărul, moralitatea. De a acționa mereu în concordanță cu acestea, fie că e vorba de un act artistic vizual sau muzical, fie că este o activitate uzuală. Cred că scopul se atinge prin experimentarea sa, că nu are un punct, ci se expandează la fiecare manifestare a formei lui. În momentul de față scopul meu crește în aceste valori, fără vreo limită.

Când suntem copii ne imaginăm în fel și chip peste ani, când vom crește, când avem să ne facem mari. Ce te imaginai când erai copilă? Crezi că Manuela copilița ar fi mândră de forma ei matură?

Mă imaginam cântând! Da, cred ca Manuela copilița ar fi foarte mândră de forma ei matură.

Eu, de exemplu, am avut un declic care m-a făcut să fiu exact așa cum sunt acum. Un pas pe care l-am făcut atunci când am citit prima carte care m-a impresionat, nu cred că importă numele ei. Ce mi-ar plăcea să știu este, când s-a produs la tine această revelație, ca să-i zic așa? Ce anume te-a făcut să alegi arta ca formă de exprimare, în genere? O carte, un gest, un film…

Primele forme de exprimare artistică s-au manifestat prin imitație, când eram foarte mică. Crescând la sat, obișnuiam să organizez spectacole de dans, muzică și poezie în curtea casei; se întâmpla de obicei duminica, când toți vecinii erau disponibili. În timpul săptămânii aveam intens repetiții… împreună cu prietenele care se implicau în spectacol.

Gustul pentru artă s-a dezvoltat pe parcursul anilor, el se definește odată cu maturizarea mea ca ființă. Au fost câteva momente mai importante care m-au împins înspre ceea ce sunt acum (îmi amintesc mai mult emoția lor), după vârsta de 20 ani, când am început să mă întreb care este rolul meu în viață și cine sunt. Arta mi-a fost mereu o oglindă a interiorului, m-am ajutat de ea ca să scot din adânc tot ce aveam nevoie să curăț sau să înțeleg. Abia de curând am început să simt responsabilitate pentru ceea ce emit și să folosesc arta ca un ghid în frumos.

Ai putea să ne recomanzi o piesă Thy Veils care ar avea să facă pe oricine să purceadă în acest tărâm de poveste pe care-l expuneți în muzica voastră?

Recomand „Luna’” o piesă nouă înregistrată în concertul Live din Elisabetin.

Există vreo piesă sau un pasaj din muzica Thy Veils care te face să tresari de fiecare dată când asculți acel fragment?

„Immemorable” este o piesă mai specială pentru mine, ea mi-a declanșat un “satori”.

Ipotetic vorbind, crezi că ar putea exista o situație care să te facă să părăsești aceste locuri, să lași în spate tot ce ai făcut până acum și să începi un drum nou, departe de ceea ce ai în acest moment?

Dacă aș simți foarte puternic și adevărat că rostul meu se mută în altă direcție sau loc, da.

Mai are dragostea un rol în lumea aceasta? Fie că ne referim la ea ca la un motiv creator, fie că o privim ca front de interacțiune interumană.

Dragostea are un rol esențial și în creație, și în interacțiune. Ea este motorul vieții, este misterul care ne clădește și magia care ne învăluie în sentimente.

Îți mulțumesc mult pentru timpul împărtășit cu noi! Toate cele bune!

Mulțumesc și eu! Salutare tuturor!

The following two tabs change content below.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *