Irina Gache – Să mă scufund adânc în mări și oceane

Irina Gache are un fel de a expune prin fotografii și scris, lucruri care sunt foarte apropiate de laturile latente ale oamenilor, de întunericul lor și chiar de copilașul pe care îl avem fiecare dintre noi în interior, copilaș pe care o dată cu înaintarea în vârstă îl încuiem undeva departe și aruncăm cheia. Pentru că, nu avem timp să ne mai ocupăm de el, trebuie să ne axăm pe cerințele vieții cotidiene.
Ce m-a atras întotdeauna la Irina drept om și creator a fost tocmai complexitatea felului în care oamenii își complică existența prin reprimare, pentru că și ea la rândul ei se lupta/se luptă să ajungă la un nivel uman și creator în care totul să fie cât mai fluid, indiferent de natura materialului expus în fotografie sau scris, în loc să aleagă să rămână blocată în frânturile existențiale neexprimate, reprimate.
A fost și natura similară a întunericului, plăcerea pentru Marilyn Manson și dorința de a sparge conflictele interioare prin integrare și conștientizare ce ne-a adus împreună de câteva ori.
Acum, din ce pot să văd Irina a pornit pe un drum anume, un drum ales în urma unei perioade de contemplație și dezvoltare, un drum al creației prin care ea poate crește, prin care ea se poate modela și remodela după bunul ei plac.

Alexandra Crisbășan: E puțin frustrant să faci interviuri pentru că trebuie să fii atent să nu repeți întrebările foarte des, chiar dacă oamenii sunt diferiți și dau răspunsuri diferite. Acum scriind asta mă gândesc ce alte nouă întrebări să-ți pun ca să te pună în valoare. Vreau însă, să încep mai liber, vreau să-mi spui tu ceva. Vreau să-mi scrii despre ceva ce ție ți se pare fascinant. Poate să fie orice și oricine.

Irina Gache: Fotografia și filmul îmi par fascinante și mă regăsesc cu siguranță în ele. Mă fascinează cum fiecare obiect, fiecare colț, fiecare ființă are ceva ce poate fi pus într-un cadru și creat o adevărată poveste vizuală. Nimic nu se compară cu momentul acela de liniște și plin interior când descoperi o nouă imagine, o bucățică de viață într-un lucru care la prima vedere poate părea lipsit de substanță, de emoție. Mă fascinează, ador să fotografiez găurile, ușile, ferestrele, umbrele. Când vine vorba de oameni, îmi place să surprind frumusețea imperfecțiunilor și a fragilității.
În momentul acesta când îți scriu realizez că sunt îndrăgostită de asta, de fotografierea sufletelor și chiar dacă pare o metaforă, este un moment aparte când omul pe care îl pozezi ți se oferă, se deschide și față de el însuși pentru câteva momente.
Trăiri și emoții… nu este vorba doar despre o fotografie frumoasă sau interesantă, este vorba despre o bucată de suflet. Uite asta mă fascinează, viața surprinsă printr-un obiectiv. Minunat!

(c) Irina Gache
(c) Irina Gache

Știu că ai fost on and off cu creația. Mulți creatori se retrag în creație atunci când viața nu merge tocmai bine. Bănuiesc că la tine nu funcționează lucrurile în felul ăsta? Vreau să știu cum este din punctul tău de vedere să nu poți crea și ce te face să nu poți crea.

În cazul meu este la fel ca la ceilalți, cu toate că poți crea și când îți merge bine, arta nu se naște numai din suferință și durere. Eu am avut un moment de impas în care m-am crezut altcineva, m-am adâncit într-un rol pe care l-am jucat atât de bine încât l-am crezut ca fiind real și asta m-a blocat creativ. Să nu pot să creez este unul dintre cele mai îngrozitoare lucruri și când se întâmplă asta mă simt sleită de putere, debusolată, ca și cum acel nucleu viu din mine este secat.

Povestește-mi despre proiectul la care lucrezi acum și ce planuri ai cu el.

Proiectul a pornit de la realizarea că sunt multe stări prin care trec, trecem cu toții, stări care câteodată sperie, care sunt greu de acceptat ca părți din tine. Niște frânturi, fragmente de simțiri. Prin proiectul ăsta încerc să aduc la lumină acele trăiri, frânturi, nu doar din mine ci și din oamenii care ajung să-mi fie modele. Plan cu el nu am, vreau să îl las să curgă lin, să văd ce se întâmplă, unde duce. Mi-au mai venit și alte idei de proiecte între timp și nu știu cum vor evolua lucrurile.

(c) Irina Gache
(c) Irina Gache

Ai o înclinație către ocult și psihanaliză, de unde a pornit, cum se manifestă, în ce constă?
 
A pornit când eram mai mica și încercam să îmi explic niște lucruri care mă speriau foarte tare, lucruri pe care nu aveam de ce să le leg, așa că am încercat să mă agăț de niște explicații ba din parapsihologie, ba mai târziu din psihanaliză, cred că dintr-o nevoie de a controla. În momentul de față m-am detașat de ambele și încep a învăța doar să trăiesc și să mă las doar să fiu. N-am să te mint, e al naibii de greu să “let go”. Am trăit o mare bucată de vreme cu convingerea că analizând tot, rezolvi probleme și acum realizez că m-am înșelat.

Știu că și scrii, poți să-mi scrii un fragment din ceva de care ești foarte mândră?

„Two eggs
I pierce inside the bigger one
It’s rotten with disappointment
Entered it, search began
Climbing ladders like a child
Energy back to the core
I find the small egg, frail
The shell is not yet formed completely
It’s so warm and beautiful
I love it, i love you, i love you, the frail
Who was not allowed to cry or laugh.
Precious, in the storm, piece by piece
Through the noises, images, i am starting to see it, to feel it.
The egg.
The egg is in formation,
I love you, the frail, the unloved, the unforgiven.”

(c) Irina Gache
(c) Irina Gache

Ce te limitează și ce te face sa evoluezi?

Teama cred că mă limitează cel mai mult și fiecare moment în care ies din zona de comfort contribuie la evoluția mea.

Fiecare om este unic și irepetabil, dar eu cred că foarte mulți oameni au ajuns să fie copii ale altor copii. Ce crezi că te face pe tine să nu fii o copie a altor copii? Tu ești Irina Gache, pasionată de arta, am înțeles, dar ce te face pe tine să fii tu, care este acel ceva pe care consideri că doar tu îl ai?

Hmmm, sinceră să fiu încă nu știu, abia încep să descopăr. Promit să revenim asupra discuției peste ceva vreme.

(c) Irina Gache
(c) Irina Gache

Dacă ai putea transforma ceva ce este ficțiune în ceva real, care ar fi acel lucru?

Sirenele. M-aș transforma și eu în una, dar doar la comandă, când am chef să mă scufund adânc în mări și oceane și să mă bucur de lumea subacvatică fără să fie nevoie să-mi țin respirația sau să folosesc un tanc de oxigen.

Ce părți din tine expui atunci când creezi? Te expui ca și întreg sau mizezi pe anumite părți ale personalității, fizicului, sufletului tău?
    
Cred că mai degrabă expun anumite părți ale sufletului și personalității, fizicul mai puțin. Fizicul în fotografiile mele este ca un vas, care conține stările și emoțiile, o cale de acces, care adesea dispare și reapare sub forma unor manifestări pe care le pot surprinde. Transmite atâtea (corpul) prin jocuri de lumini și umbre, gesturi și totuși este doar exteriorul, iar pe mine mă interesează foarte mult să surprind ce este în interior.

(c) Irina Gache
(c) Irina Gache

Dacă de mâine ai fi independentă de orice lege, valoare morală, complet eliberată de societate, având posibilitatea să faci orice, ce ai face?

Prefer să nu răspund la această întrebare, haha.

O puteți găsi pe Irina în Wonderland

The following two tabs change content below.
Bucharest-based artist. Psychedelic photographer, brain-scratching writer / poetess and priestess of the macabre.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *