Azi critica are abordare exclusiv pozitivă, iar regula aceasta pare atât de inflexibilă încât provoacă: oare totul e perfect în artă? Răspunsul fiind după toate aparenţele „da”, trebuie să ne întrebăm dacă este şi adevărat. Se poate spune că artiştii criticaţi negativ sunt de fapt cei care lipsesc din orice menţiune. Dacă aşa ar fi totuşi nu se înţelege de ce sunt eliminaţi. Nu se înţelege nici unde îi găsim dacă ei chiar există? Dacă există ei trebuie căutaţi dincolo de critică, dincolo de discursul existent. Însă asta este o problemă de curiozitate individuală. Atât artistul nemenţionat cât şi publicul lui trebuie căutaţi… Vedem zi de zi că singurul format care ar putea fi asociat cu ideea de critică este acela de prezentare. Însă un astfel de material prezintă creaţia ca marfă nicidecum prin prisma unei analize de vreun fel. Şi aşa cum se ştie, la o prezentare, într-o reclamă nu spui niciodată defecte despre produs, chiar dacă există şi chiar dacă le şti, fiindcă vrei să îl vinzi, să îl dai mai departe. Astfel pare că orice text posibil azi este un elogiu mai amplu sau mai modest (funcţie de impactul pe piaţă) adus artistului şi creaţiei sale. Acesta este un simptom al intenţiei de comercializare a artei. Are legătură cu economia, nu cu arta.

Din textele de prezentare ne dăm seama că nu există standarde sau criterii de performanţă astfel încât să ştim cum se situează artiştii, mai sus sau mai jos unii faţă de alţii; autorii textelor respective fac un fel de exerciţii de admiraţie/simpatie sau cel mult muncă de adaptare. Rezultatul este absenţa totală a controversei, intrigii, dinamicii. Totul e bine şi frumos. Totul e previzibil, dar de aceea, la un moment dat dacă priveşti mai atent, abundă platitudinile. Ceea ce, aşa cum bănuiam mai sus, nu poate fi decât o falsă sau măcar incompletă reprezentare a realităţii. Critica ce nu deţine termeni de comparaţie, standarde, criterii şi nu se poate poziţiona astfel şi negativ prin argumente de ordin estetic nu e critică; ţine de gust sau de marketing.

Criticul ce nu poate pronunţa scări de evaluare, nuanţe, expresii pentru a expune cu claritate o criză nu este critic; este public sau cel mult influencer. Astăzi ne aflăm într-o criză pe care majoritatea nu o văd sau nu sunt lăsaţi să o vadă pentru că nu există critică/critici.

Text și cover photo: Dragoș Dumitru