Era Pietrelor Neșlefuite Trece Printr-o Zi de Marți: PINHOLES în Expirat

Dacă muzica (mai) înseamnă facere, desfacere, căutare și perspectivă, atunci băieții de la Pinholes sunt pe drumul care trebuie.

De ce spun asta? Pentru că am dat de ei întâmplător – așa-i șade muzicii bine, să-și facă loc! – iar universul descoperit, căci este vorba despre o construcție, un puzzle de elemente care trebuie să se îmbine armonios, mă face să simt acel melanj propus. Îi spun melanj pentru că toată trecerea de la sunet liniștit și domol la un atac vijelios de chitară, într-un joc de du-te-vino, reverberează atât în interior, cât și în exterior, atât instrumental, cât și vocal, „amândoi de-o culoare”, după cum și spune titlul uneia dintre piese.

Trebuie, în fond, să-i vezi pe băieții ăștia, să participi la muzica lor. Este o cu totul altă variantă live pentru că energia de pe scenă este un pansament pentru atmosfera și melancolia versurilor. Cred în onestitatea actului muzical făcut și prezentat cu pasiune, d-asta cumva e bună, în tot cazul, ideea de a te descoperi. Pinholes îmi pare că descoperă și se descoperă în varianta de scenă. Cel puțin așa am trăit prima experiență de concert cu ei. Sper să-i revăd, mai ales c-am înțeles c-ar fi rost și de-o lansare.

Text: Vicențiu Bogdan

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *