Dan Amariei (OCS) : „Fiecare înțelege ce vrea – Fiecare suflet are sita lui” (Interviu)

Viața, aproape sigur nu cred că ne arată ce este fericirea.

 

CVLARTES: Salut! Cum crezi că ar arăta azi chipul și mai ales mintea unei societăți, a noastră de exemplu, dacă ar fi lipsită de internet și televiziune, să zicem, dar cu toate celelalte „libertăți” la îndemână?

Dan Amariei: Nu înțeleg întrebarea, jur. Despre ce alte libertăți vorbim?
Altfel, fără net și tv, (dez)informarea ar fi mult mai limitată. O fi bine, o fi rău?! Nu cred că sunt eu în măsura să decid.

Crezi că viața ne arată într-adevar ce este fericirea? Mă gândeam într-o zi, aiurea așa, oare n-ar trebui, mai degrabă, să sărbătorim apropierea morții mai mult decât ziua de naștere?

Viața, aproape sigur nu cred că ne arată ce este fericirea. Mai ales că fericirea este extrem de subiectivă. Ce-l face fericit pe… Dragnea, să zicem, nu mă face pe mine. Și sunt convins că nici el nu s-ar bucura dacă mi-ar mângâia pisica, să zicem. Cât despre apropierea morții, cred că e semn de mare înțelepciune și de înțelegere a existenței și al rostului pe pământ, să te gândești senin (ce să mai spun de sărbătorit?!) la așa ceva. La fel, nu e cazul la mine, deci nu știu să răspund.

Photo: (c) Anya Dimitrov

Cum ar arăta un regim politic care să mulțumească pe toată lumea, ca să zic așa?

Nu poți mulțumi pe toată lumea, asta mi-e din ce în ce mai clar (e unul din puținele lucruri de care sunt sigur); deci, un sistem politic perfect este o utopie crasă.

Mai există vreun strop de spiritualitate în oameni, în obiceiurile lor zilnice? De exemplu, care a fost ultimul lucru demn de pus bine în memorie pe care ți l-a spus cineva?

Spiritualitatea este, a fost și va exista mereu în oameni. Trebuie doar să o conștientizăm, acceptăm/înțelege și să o întreținem. E ca la sport (nu că aș face io…) vrei abdomen cu pătrățele? Tre’ să pui mâna să muncești la el, să-l descoperi, să-l întreții (am început să fac burtă).
Nu-mi amintesc să fi auzit ceva de reținut în ultimul timp, ce-i drept.

Este succesul cumva o amăgire perpetuă, ținând cont de faptul că fiecare scop, vârf, există numai până atunci când este depășit și apare altul și altul? În activitatea asta de artist există un așa-zis scop ultim? Cum arată el?

Succesul este relativ, evident. Si extrem de perisabil, la fel de evident. Poți să fii adulat azi, ca mâine nu se va sfii nimeni să te scuipe și să te facă albie de porcușori. Pentru mine, fiecare eveniment este un scop în sine. Iar dupa ce termin cu lansarea sau filmarea x, mă apuc de următoarea, de la zero. Deci nu există un scop final. Ca’n viață.

Ce ai învățat din ziua de ieri?

Că Barcelona poa’ să piardă calificarea și dupa un 4-1 confortabil. (zâmbește) Deci, am învățat că nu e bine să tratezi pe nimeni de sus, oricât de jos ar părea că se situează, karma e un bici.

Crezi că Dumnezeu are ceva de-a face cu nivelul de bine și de rău care există în lumea asta? Este el un soi de dealer d-ăsta care împarte, după cum vrea mușchiu’ Lui, binele? Gen, „Ia tu frate atâta, tu mai puțin că ești bulangiu…”

Nu, nu cred. Nici în Dumnezeu, nici în bine și/sau rău.

Crezi că oamenii au puterea asta de a învăța din greșeli? Fiindcă eu am impresia că este doar un mod de încurajare. Greșelile, zăcând în anatomia noastră ca ființe, avem impresia că nu le mai facem, doar că ele, îmbrăcând cumva alte țoale, noi nu mai știm să le recunoaștem și trec în noi ca niște întâmplări normale la care revenim, ca la prima dragoste.

Da, cred că mereu învățăm din greșeli. Însă, uităm la fel de repede. Ai răspuns în întrebare. (zâmbește)

Dacă pentru un moment s-ar face o liniște absurdă și doar vocea ta s-ar auzi în „peste-totul” din jurul tău, ce ai striga?

Cred că m-aș panica și n-aș reacționa prea bine. Cel mai probabil aș striga după ajutor.

Ce ar trebui să reînvățăm să facem?

Să mai și ascultăm, nu doar să vorbim și să ne dăm cu părerea în legătura cu tot.

Viața pe care o dobândim la un moment dat, este singurul lucru pe care ne putem simți stăpâni într-adevăr, cred eu. Ei bine, putem renunța cu ușurință la o căsnicie, la un job, la orice, fără ca cineva să te vadă ca un descreierat și nici măcar tu să n-ai prea mari remușcări. Nu este așa, în schimb, dacă te gândești „în văzul lumii” să renunți la viață, ca la un drept de care pur și simplu nu mai ai chef să te ocupi. Care-i problema?

Lucrurile cred că sunt destul de simple. Și iar, jumătate din răspuns se află în întrebare. Ca să ai o căsnicie, tre’ să faci această alegere și să “ai dreptul” la ea. La fel și la job și la orice pune în discuție voința noastră, părerea și “alegerea”. Or, despre viața noastră nu știm mare lucru. Nu știm de ce suntem aici. Nu noi am ales asta. Este un mister total (pe care, sincer, îl dezavuez din toate celulele). Așadar, este foarte complicat să te gândești că poți renunța la ceva în legatură cu care tu n-ai avut niciun cuvânt de spus. Probabil, de aia nici nu înțelegem sinucigașii. Ce Dumnezeu au avut în cap? Unde a avut loc “click”ul? De unde atâta curaj? Sau, cât de laș poți fi? O combinație ciudată tare, pe care sper să n-o aflu niciodată, că nu îmi place ideea sinuciderii. Pe de altă parte…

Să vorbim și despre muzică, cred. Ați avut mereu, voi, OCS-ul, un mesaj destul de profund chiar dacă uneori el se ascundea în spatele unei muzici mai, hmm, jucăușe. Cum știi că mesajul e înțeles? Prezența la concerte să zicem că nu ar conta.

Din când în când, mai primesc “complimente” de genul “muzica ta m-a ajutat în momente grele din viață”, “versurile tale m-au ridicat”, “am crescut cu voi” etc. Nu știu cât și cum s-a înțeles el, mesajul, (oricum, fiecare înțelege ce vrea – fiecare suflet are sita lui) dar cred că n-am făcut o treabă prea proastă, una peste alta.

Nu te întreb de materiale viitoare, concerte și d-astea, fiindcă o să ne spuneți voi când va fi momentul. Ei bine, despre viitor, totuși… cu ce ai umple golul dacă muzica s-ar opri?

Muzica nu se va opri niciodată, din fericire.
Iar joia viitoare avem lansare, na! Am filmat un clip simpatic, pe care îl vom prezenta în Expirat, pe 19 aprilie – piesa este nouă, se numește „VORBEȘTI ÎN SOMN” și va apărea pe viitorul album (că tot întrebai de viitor).
Numai bine.

 

Cover Photo: (c) Pretorian Liviu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *