Interviu cu Cristina Venedict

Nicole, Cultartes: Bună, Cristina! Când a luat naștere pasiunea ta pentru fotografie?

Cristina Venedict: Am început să fotografiez în 2006 cu o cameră compactă. Mi s-a părut minunat să țin un aparat în mână , te simți ca un regizor care creează un film. Fotografia îmi dă posibilitatea să visez și să creez imagini, asta mă ajută să continui .

Ce echipament ar trebui să folosească un fotograf pentru a ajunge la calitatea lucrărilor tale?

Pentru început orice echipament este bun , atâta timp cât te ajută să faci fotografii. Cu trecerea timpului doreşti mai mult şi echipamentul care îl ai parcă nu te mai ajuta. Prima mea apariţie într-o revistă tipărită, a fost cu fotografii realizate cu un aparat enter level. De puţin timp am un aparat full frame, dar asta nu îţi garantează creșterea creativității (zâmbește). Cred că cel mai important este să ne păstrăm vie pasiunea. Cât timp este pasiune , celelalte lucruri vin de la sine, ca o compensare.

10527497_10155191411045487_5716534842346624189_n

Ai simțit vreodată că toată această poveste a ta are să ajungă la final?

Până în 2012, am folosit aparatul de fotografiat doar ca să-mi fac stock pentru “poveştile digitale”, nu m-a interesat să aprofundez funcțiile lui fiindcă nu-l vedeam decât ca o “unealtă”. A fost prima perioadă a mea : perioada poveștilor digitale.

Din 2012, am început o altă călătorie iar ”unealta “ folosită timp de 6 ani, mi-a devenit prietenă, am dorit să o descopăr şi să o aprofundez. Aşa că, mi-am schimbat aparatul şi am trecut la un Nikon d7000, folosit pe manual şi destul de studiat. (zâmbeşte) De atunci fac mai mult portret.

Fotografiezi prieteni, modele sau câte puţin din ambele?

Câte puţin din fiecare. Întotdeauna am fost fascinată de oameni. Îmi place să mă uit la ei, să le studiez trăsăturile, reacţiile, să le aflu poveștile. Fiecare om este unic, frumos şi imprevizibil.

Îţi poţi asocia fotografiile cu operele vreunui scriitor?

Poveștiile digitale, din prima mea perioadă, a dus la o frumoasă colaborare cu Andrei Vizitiu. A scris câteva poezii minunate inspirate de imaginile mele.

Aş putea să dau ca exemplu: Divorce, versuri: Andrei Vizitiu

divorce-39141

”Din noi au rămas doar hainele,

Şi ploile, şi grâul din pictură.

Pe noi nici chipul nu ne vrea,

Nici păsările nu ne mai suportă,

Nici negrul nu ne-îmbratișează.

Alaltăieri eram şi verighete,

şi buze, şi mâini prin plete,

şi nas în vânt,

şi mângâiere pe obraz.

Acum ne-am murdărit sacoul şi rochia,

şi îmbrăţişăm suspinul!

SĂ BATĂĂĂ VÂNTUL!!!

Putem vorbi despre o transpunere a ta atunci când te afli în plin proces creator?

Sunt într-un labirint, ştiu că trebuie să ies, şi tot caut, caut, caut ieşirea până o găsesc.

Unele lucrări poartă un chip al tristeţii, dacă nu al ironiei. Cum vezi această trecere de la o stare la alta? Ai un mesaj anume pe care doreşti să-l impui prin fotografie?

Îmi place ca o fotografie să transmită, să nască în privitor o reacţie.

Ce părere ai despre arta contemporană? Mai ales că azi foarte mulţi care deţin un aparat foto se văd artişti fotografi.

Arta contemporană este foarte diversificată, dornică de neconvenţional. Sunt foarte mulţi fotografi buni, eu zic că este o perioadă care debordează de creativitate. Oricum , totul este relativ, în lumea lui fiecare este un artist fotograf.

Este Photoshop-ul, în viziunea ta, cel mai important accesoriu al unui fotograf? Dacă nu ar mai exista astfel de programe de editare, consideri că arta fotografică ar avea de pierdut sau dimpotrivă?

Eu folosesc Photoshop-ul. Pentru mine este o unealtă bună pentru a-mi exprima simţurile în materie de culori, texturi, dar se poate şi fără .

Orice formă de manifestare a artei este bună, atâta timp cât îşi atinge scopul.

11004530_10155191412635487_6797036361644546314_o

Ce artist te-a influențat până într-acolo încât să-l consideri mentor sau un punct de plecare?

Terminând un liceu de artă, pictorii au fost printre primii care mi-au influenţat adolescenta. Degas, Picasso, Toulouse Lautrec şi mulţi alţii , au fost cei care m-au marcat prin tuşele şi bogatele trăiri pe care le simţi atunci când vezi o operă creată de ei. Apoi am descoperit lumea lui Maggie Taylor, dar lumea ei am descoperit-o mai târziu , când deja eram destul de ancorată în lumea viselor. În timpul liceului şi al facultăţii am fost extrem de pasionată de lumea modei. Aveam colecţii întregi de reviste de modă, încercam tot felul de combinaţii şi chiar eram destul de creativă în combinaţiile vestimentare .Tot ceea ce ne înconjoară, stilul de viaţă, căldura oamenilor şi frumuseţea lor sunt o sursă de inspiraţie.

Hai să jucăm, dacă vrei, un mic joc. Cam cum crezi că ar suna poruncile într-un Decalog al fotografului?

Hm, am să intru în joc, dar sunt nişte porunci scrise aşa pe moment:

1. Să nu faci fotografii pe gheaţă unui model care are tocuri cui;

2. O cameră bună nu face un fotograf bun;

3. Să nu fii limitat de reguli tehnice;

4. Să nu ignori detalii;

5. Să nu ţii doar pe digital fotografiile, printează-le;

6. Să nu încerci să fii ceea ce nu eşti ;

7. Să nu uiţi camera acasă;

8. Să nu ignori cromatica şi compoziţia;

9. Să-ţi urmezi instinctul;

10. Să nu intri în rutină.

Care este cel mai neconvenţional lucru pe care l-ai făcut ‘’in the name of photography’’?

Am plecat spre Bucureşti, cu autobuzul, aveam o sesiune de realizat. Ne-am oprit într-o staţie, mi-am luat aparatul cu mine, să nu mi-l fure careva. Am stat 10 minute la o masă şi apoi m-am urcat în autobuz. Bineînţeles că după 10 minute am realizat că nu am aparatul. Îl uitasem în staţie. M-am dus la şofer disperată, că am nevoie de aparat. Nici eu nu ştiu cum l-am înduplecat, dar s-a întors, cu tot cu bolboroselile celor încă 40 de pasageri. Dar într-un final a fost un happy end.

 

10960423_10155191426085487_7739533854332586300_o

Cu ce ai înlocui sala de expoziţie pentru a-ţi prezenta lucrările? Mă gândesc la un loc mai ieşit din comun. O biserică, o peşteră, sub apă?

Am făcut parte în 2012, dintr-o expoziţie extrem de interesantă, la Londra într-o galerie amplasată într-o fostă cripta ” The Crypt Gallery”. Mi-a plăcut, a fost un loc uşor neconvenţional dar lucrările au arătat minunat.

Aaaa..şi am mai participat la o expoziţie de grup, în Botoşani, care a fost amplasată într-o hală de lactate. A fost simpatic să vezi ce impact are fotografia asupra oamenilor de rând, neobişnuiţi cu vizitarea galeriilor convenţionale.

Dacă Iisus s-ar hotărî să vină pentru a doua oară pe aici şi ar avea pe celebra lui roba albă un imprimeu cu o fotografie de-a ta, pe care i-ai recomanda-o?

Acum ca să fiu amuzantă cred că “a little HELP” , o imagine mai veche dar dragă mie prin mesajul ei.

10986808_10155191412815487_2862874121326194323_o

Ai vreun masterplan pentru anul 2015?

Îmi doresc să continui proiectele pe care le am în stadiu de schiţe şi în 2016 să le văd realizate!(zâmbeşte)

Iți mulţumesc pentru acest interviu! Mult succes!

Eu îţi mulţumesc!

The following two tabs change content below.
Still can't tell exactly my origins because of my Chinese eyes. I love romance. Cartoons and music. Cultartes. Hate fish roe. From the bottom of my heart.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *