Chris Devour: „Am devorat culorile și-am rămas alb-negru”

Motto: ” – Well, I could’ve made this!

– Yes, but you didn’t!”

Ieri seară l-am acostat pe Chris Devour. Chris e un fotograf de lucrările căruia m-am lipit cum se lipesc căpușele de piele. Am dat prima dată de el în urmă cu câteva luni, când am stat de vorbă cu Saga Xux, un model dezinvolt și plin de grație. Ea colaborase cu fotograful la câteva proiecte. Imaginile pe care le realizase omul erau cele în care Saga părea cea mai plină, cea mai expresivă. Pozele lui Devour o transformau în zeiță.

Pe numele său real Sabău Cristian, fotograful e originar din Oradea, însă momentan stă în capitală, unde este student. Discromatia de care suferă l-a determinat să renunțe la fotografia color, axându-se aproape exclusiv pe alb-negru, unde excelează asemeni unui orb care, ascuțindu-și restul simțurilor rămase, aude musca din apartamentul vecin. Devour urmărește filmele lui Lynch, ascultă Keaton Henson și respectă principiile diplomatului Kissinger. Pe lângă fotografie se mai ocupă și de design grafic și editorial, influențat în mare măsură de Hedi Slimane.

Preferă să nu se limiteze. Când l-am întrebat de cartea și filmul preferate, s-a eschivat și mi-a zis că trebuie să încercăm constant „să găsim ceva și mai bun, nu doar în noi ci și în jurul nostru”. Momentan citește „SS în acțiune – Documente despre crimele săvârșite de SS”, iar cel mai recent film văzut e „The Insider” (1999).

Alexandra 0092

Daniel (Cultartes): Ai fetișuri?

Chris Devour: Dacă tot sunt fetișuri, aș vrea să iasă la iveală la momentul potrivit cu persoana potrivită. Chiar dacă uneori, se pot observa în unele proiecte.

De ce Devour?

Pentru că am devorat tot ce înseamnă culoare și a ramas doar alb și negru. Nu, pentru că se pare că sună foarte French, deși nu a început așa (eu unul îl pronunț în engleză). Era un simplu nickname care mi-a plăcut când aveam 16-17 ani, dar odată cu vârsta a devenit ceva mai serios și pentru mine, se potrivește perfect cu ce fac.

De cât timp practici fotografia?

De 4-5 ani.

Ai un portofoliu imens, sau cel puțin așa pare din ce am văzut pe contul tău de Behance. De unde a rezultat activitatea asta intensă? Abundența inspirației, cererile constante, lipsa altor ocupații?

Câte puțin din toate trei. Depinde de moment, dar în special, faptului că în primul rând văd fotografia ca pe o pasiune și nu ca pe ceva produs pe bandă rulantă într-o fabrică.

SONY DSC alexakasch 195g kkkjjj 035y

Ai reușit să expui? Spune-mi cum a fost ultima expoziție!

Nu am avut un vernisaj strict cu munca mea. Am avut câteva proiecte pentru un local sau pentru cineva, care au fost ulterior expuse.

Cum de încă nicio expoziție?

Nu am acordat timpul necesar să mă ocup strict de o așa ceva, din pacate. Aș fi vrut în Oradea, dar acum că m-am mutat la București, poate reușesc undeva pe viitor, aici.

„Nu-i nimic provocator în nuditatea completă!”

După ce criterii îți alegi modelele?

Nu am o lista de criterii. Daca persoana respectivă mă inspira – „you’re hired!”

Din câte am reușit să îmi dau seama, pozele tale sunt strâns legate de partea fashion. Cum te influențează acest domeniu per ansamblu?

Îmi plac mult editorialele fashion. Cred că cel mai mult mă ajută să pot combina stilul meu cu ceva de ultimă ora, în special pe domeniul fashion-ului.

Te-ai orientat și spre nuditate…

Nu încerc să mă orientez spre nuditate. Am avut câteva proiecte, dar nuditatea nu este neaparat relevantă stilului meu. Vreau ca proiectul sau modelul să fie la fel de puternic și atragator fără a conține nuditate completă. Printr-un concept bun, o poză fără nuditate evidentă poate fi mult mai interesantă, și chiar mai provocatoare.

Ce anume ți se pare relevant, în cazul ăsta?

Pentru partea conceptuală cred ca e relevantă starea de spirit care e exprimată în imagini, uneori mai întunecată, alteori mai abstractă sau ciudată. Pentru partea de editoriale și portrete, aș spune că e expresivitatea.

Descrie-mi scurt primul photoshoot nud

S-a ajuns într-un punct când unele idei mergeau cu semi-nuditate, dar nu full-nudity. Depinde de proiect și de persoană.

21STCET neonsmall

Care e amprenta ta? Semnul distinctiv după care cineva se uită la imagine și zice „da, asta-i mâna lui Devour”?

Conceptul, imaginația și combinația cu alb-negru. Probabil amprenta aia a creierului care se poate manifesta doar prin fotografie.

De ce eviți să realizezi fotografii color, exploatând la maximum potențialul celor alb-negru?

Discromat. Nu percep unele culori sau nu le vad la fel. Am și proiecte color, dar parcă abundența culorilor, pentru mine cel puțin, distrage atenția de la subiect.

Ce-ar trebui să vadă un observator prima dată când îți privește o lucrare?

Ce cauta el cel mai mult să vadă în momentul respectiv.

Care este cel mai recent proiect la care ai lucrezi și care este ideea lui principală?

Am un proiect care se bazează pe ideea The Seven Deadly Sins. Mai multe nu pot să zic, aștept să îl prezint!

reflectixe 002

Mai multe lucrări ale lui Devour găsiți pe Tumblr, CargoCollective și pe pagina sa de Facebook.

The following two tabs change content below.
alexandrescu.daniel0@gmail.com'
Romanian self-taught writer, interested in contemporary art, unconventional culture and gonzo journalism. He's been writing for almost a decade while doing shitty jobs for a living. He's agnostic, supports a censorship-free world, he reads way less than he wants and he enjoys feminist porn.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *