Ce înseamnă să fii artist vizual debutant în România? (I)

Voiam să scriu un articol (sau mai multe, după caz) despre ce trebuie să faci, să ai, ca să începi o carieră în artă, în România de ceva timp. Acum că am ocazia, am zis că ar fi cazul să trec la treabă. Din punctul meu de vedere, ca să poți porni pe drumul ăsta trebuie să ai în vedere trei categorii mari și late: pasiunea și talentul, curajul și munca și nu în ultimul rând un spirit flexibil și cât mai responsabil posibil. În articolul de astăzi, vom începe cu pasiunea și talentul, integrând asta în diverse contexte.

Chiar dacă faptul că toată lumea te declară artist pentru că faci poze sau picturi mediocre, că tragi trei linii lipsite de substanță și le numești desen, nu înseamnă că este corect. Este de fapt genul ăla de eroare pe care o facem atunci când spunem că mergem la servici, în loc de serviciu, doar că în contextul ăsta eroarea este mult mai profundă.

Atâta timp cât nu am rămas în istorie, nu suntem artiști ci creatori și în opinia mea, aroganții care-și dau aere de artist distrugând șubreda industrie a artei din România și mai mult, nu ar trebui declarați nici măcar creatori. De ce? Pai scuză-mă dar în afară de faptul că trebuie să iubești arta ca pe iubita aia din visele tale, aia pentru care ai sacrifica tot pentru că scoate ce-i mai bun din tine, pentru ca și tu la rândul tău scoți ce-i mai bun din ea, trebuie să nu poți trăii fără să ai legătura cu arta sau să creezi ceva, nu să o faci pentru că este cool și pentru că “oricine poate să fie artist”!

Nu, nu oricine poate să fie artist, dacă ești un hit de-o vară nu înseamnă ca ești artist, înseamnă ca produci ceva din care ai avut un succes limitat! Doar pentru că ești pasionat de artă și creezi în prostie nu te scuză, dacă nu ai talent (în acest caz te poți numii iubitor de artă). Când spun talent nu mă refer la faptul că știi să dai din mână în stil academist, nu doar la asta, să ai talent înseamnă să îți construiești o mână bună, un văz bun și idei cât mai creative! Idei care nu trebuie să respecte nici o lege, idei oneste care, să nu se rezume doar la câteva pete de culoare aruncate neglijent, pentru că asta este la modă acum!

Școala nu te face artist, nu te învață să fii unul! Școala ar trebui să te pregătească să poți să încerci să devii unul, să te învețe tehnici și să te ajute să-ți dezvolți propriul stil, să te facă să transpui în fotografie, pe hârtie, carton, pânză, cât mai bine ce ai tu în minte, fără să fie alterat de profesor, ci poate doar ghidat! Pe scurt, dacă te prefaci că desenezi copiind idei și concepte, tehnici și stiluri fără să te dezvolți, să muncești, doar pentru că e cool și pentru că-ți place ție cât de intelectual pari, pentru că artiștii tăi preferați sunt doar drăguți sau mișto, nu ai de ce să te declari nici măcar creator, darămite artist!

Acum, dacă ești și pasionat și talentat, sigur ai observat cât de greșit este privită viața de “artist”. Majoritatea oamenilor cred că dacă nu ai un șef și un program 8-6 (sau mai mult), ai viață ușoară. Lumea crede că e ușor să fii artist dacă ai talent, că na, doar faci ce vrei tu, nu? Atunci când ai completă libertate în viața profesională, este extrem de greu! Este extrem de greu mai ales dacă ești la început, pentru că tu trebuie ca din nimicul pe care îl ai în lumea reală să faci ceva din care să trăiești pornind de la lumea din capul tău. Oamenii nu rezonează în general în România cu arta mult mai autentică decât floricele pe câmpii, pentru că românii nu au cultură și mulți nici nu-și permit să aibă.

Din această cauză, trebuie dacă ești debutant, să fii mai mult decât pictorul, fotograful, sculptorul, graficianul. Trebuie să fii ăla care te vinde, PR-ul, managerul, ăla care promovează, ăla care se ocupă de evenimente, trebuie să fii ca o mini industrie. Creația este doar începutul. După ce ai finalizat un proiect și chiar și în afara proiectelor, trebuie în permanență să te asiguri că lumea află cine ești, pentru că doar așa vei întâlnii oameni cu care vei putea să lucrezi.

Nu e ca atunci când te duci la firme să dai interviuri. După ce-ți construiești cât de cât o imagine online (sau în timp ce), trebuie să te bagi în față, să crezi în ceea ce faci, să ieși la multe beri și cafele, arătându-le oamenilor ce creezi tu, în speranța că vei începe să colaborezi cu ei (dacă ești talentat și muncitor, nu e chiar atât de greu pe cât pare). Ideea este că, indiferent de firea ta, dacă ești de exemplu mai introvertit și nu ai curaj să te expui mult online sau live, trebuie să o faci, trebuie să înveți cum să comunici și cum să te vinzi. Trebuie să-ți creezi o imagine cât mai greu de uitat, în sensul bun. Pentru că, din păcate trăim într-o lume unde brand-ul contează mult mai mult decât calitatea produsului.

Așadar, dacă tu creezi niște opere foarte mișto, de exemplu și nu reușești să-ți creezi o imagine, un brand nu ai să ajungi nicăieri, decât dacă ai un super noroc, dar e mai greu să ai noroc decât să te descurci singur. Sună nasol nu? Păi da, ăsta e doar unul dintre motivele care fac viața de creator debutant (mai ales), mult mai grea decât dacă ai un job normal și atât. Alte motive ar fi, lipsa banilor (dar aici depinde de om și dacă alegi să ai un job până ajungi să câștigi bani din artă) și faptul că atunci când rotițele încep să se învârtă, o să cazi în următoarele chestii: “Am atâtea chestii de făcut… și vreau să le fac pe toate! Ce mă fac? Of doamne, dacă nu mă încadrez în timp? Dacă nu mă descurc? Dacă nu sunt suficient de bun? Cum fac toate astea fără să-mi neglijez viața personală?” Nu trebuie sub nici o formă să-ți neglijezi viața personală, trebuie ca: somnul, distracția, relaxarea și ce alte chestii mai ai tu de făcut să fie în echilibru cu arta, pentru că altfel, ori nu-ți iese nimic, ori în timp te duci cu capul.

Bottom line, dacă te gândești să pornești pe drumul ăsta, dacă ești pasionat și talentat, trebuie să-ți creezi un flow, nu o rutină. Trebuie să înveți cum să-ți gestionezi timpul, să fii puțin egoist și să ai încredere în tine și curaj. Dacă tu nu ești propriul tău stâlp de susținere, propria ta armată, propriul tău orice, nu vei reuși, decât, repet, dacă ai noroc și de obicei nu ai noroc, dacă nu ești absolut genial, iar atunci când ești debutant, ești varză crede-mă. Ești varză, față de ce ai putea devenii pentru că ai enorm de multe de învățat. Așadar, nu fii arogant, curajul și încrederea nu înseamnă aroganță, înseamnă să treci peste obstacole și să înveți neîncetat.

Până apare partea a doua, mă puteți găsi pe: Facebook, Instagram și Tumblr.

The following two tabs change content below.
Bucharest-based artist. Psychedelic photographer, brain-scratching writer / poetess and priestess of the macabre.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *