A Forest Of Stars – „Beware the Sword You Cannot See”

Literatura din Spatele Muzicii, Pt.1. Recenzia.

Văd albumul ăsta cântat într-un turneu mai altfel, prin toate castelele importante ale Bătrânului Continent. Pe scene din lemn ros de vreme, micuţe, în cadrul unor amfiteatre. Unde arlechinii dansează ciudat pe unde apucă, iar domniţele îmbracă nişte ţinute de gală, ușor prăfuite.

Simţi, dintr-o dată, cum muzica se intensifică şi se domoleşte într-un ritm psihedelic. Cu influenţele ei arhaice, cu viori ce cârpesc sunetul şi note de fluier rupte din poveşti care dezvăluie farmecul acestui instrument. Aici şoarecii sunt oameni. Oamenii care se lasă purtaţi de vraja fluierului. Iar cu el, vin împreună toate celelalte. Vioara care pare atinsă de-un arcuş care are fire rupte din coadă de unicorni. Cel puţin aşa spune povestea.

„Drawning Down the Rain”. Aşa se numeşte primul capitol. El te introduce în universul A Forest Of Stars, fără prea mare umblătură. Piesa surprinde cel mai bine toate elementele care se încadrează în acest album. Este genul de piesă care descrie Totul. Vioara, că tare îmi place cum se înfiripă în povestea asta, este destul de prezentă şi are un rol foarte bine stabilit. Teatralul din intonaţia vocală şi din întreaga intepretare muzicală, nu lipseşte de aici. O piesă după care se poate face un film, nu doar un clip.

Eşti prins într-un vârtej. Aşa, ca într-un vis, în care eşti pus în mijlocul evenimentelor, iar imagini şi chipuri îţi roiesc pe lângă cap şi peste tot prin jur. În loc să vrei să te trezeşti, te afunzi şi mai mult.

Avem, deci, de-a face cu un album care are, mai degrabă, capitole, nu piese. Fiecare dintre aceste capitole fiind împărțite în acte. Treci prin diferite stări şi diverse interpretări şi abordări muzicale. Vocea feminină vine să îmbrace sau, mai bine zis, să reprezinte domniţa din imaginea pe care am descris-o la început. Îmi place că este un album plin de… suspans. Da, poate suna neobişnuit, dar există momente, când eşti prins într-un vârtej. Aşa, ca într-un vis, în care eşti pus în mijlocul evenimentelor, iar imagini şi chipuri îţi roiesc pe lângă cap şi peste tot prin jur. În loc să vrei să te trezeşti, te afunzi şi mai mult şi după ce treci prin „A Blaze of Hammers”, acest interludiu grotesc, întunecat, agresiv, revii. Revii de unde ai plecat. Adică la „Virtus Sola Invicta”, o prelungire a primei piese, doar cu o față ceva mai moralizatoare, ca mesaj. Prima fiind cumva mai tragică.

Pe „Proboscis Master Versus the Powdered Seraphs”, intervine oarecum acalmia, calmitatea melancolică, iar vocea feminină, este absolut fermecătoare şi te face să tresări. Mişcă ceva în tine piesa asta, cu aer de baladă, pe alocuri. Poate nu ştii ce mişcă, fiindcă suntem viteji şi nu arătăm lumii faţa noastră sensibilă, nu-i aşa?! Dar o simţi şi e suficient. Pentru moment.

„Pawn On The Universal Chessboard”. Aici începe o altă secţiune, o altă poveste încadrată în povestea deja existentă. Împărţită în şase capitole clare, cred că aceste toate şase piese, pot fi un șase-șase, pe o tablă de joc, alta decât cea de şah, dacă ele ar face subiectul unei opere metal. Ar arăta şi ar suna grandios, zic eu! Şi cum stă bine unei opere, unei lucrări de artă, cum cred că este şi acest album, ce e mai frumos, este lăsat la sfârşit.

Până data viitoare, când o să vă mai spună moşul şi alte poveşti, vă las și eu cu ce e mai frumos, și anume cu… SFÂRŞIT!

The following two tabs change content below.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *