The Walking Poet from Copou

 

Cătălin are 23 de ani, a studiat Științele Politice la UAIC, după care a urmat un Masterat în domeniul Psihologiei. O perioadă a activat ca actor la Ludic, o trupă de teatru din Iași cunoscută atât în țară, cât și în afară. Probabil aici și-a sedimentat cumva pasiunea de a recita în public. Scrie versuri ample, condensate și pline de semnificații clare, tăioase. Versuri care au în vedere pe de-o parte existențialismul, pe de altă parte realitatea de care ne împiedicăm zilnic. De curând a început să țină un soi de video-blog numit „Ideea de Seară” cu clipuri în care apare recitându-și propriile versuri. 

L-am cunoscut pe Cătălin acum vreo 5 ani. Timp de un an am împărțit camera de cămin cu el și nu numai. Am împărțit (sau a împărțit cu mine!) ceai, bomboane din Moldova și antrenamente. Și mai ales amintiri. Recent, Cătălin a mai scornit o inițiativă despre care vă zic acum: Poezia ambulantă! Cu vreo două săptămâni în urmă, odată cu primele valuri de căldură, Cătălin a ieșit pe ușă sătul să se filmeze recitând și hotărât să dedice versuri oamenilor de pe stradă. Și-a lipit pe tricou două coli pe care a scris titlul inițiativei și „meniul” din care trecătorii să poată alege poeziile care vor să le fie recitate. Când am văzut primele imagini cu el recitând unei femei de pe-o bancă din Copou mi-am zis: „Omul ăsta a știut mereu să te miște cumva! Look at him now!”.

Ne-am întâlnit așadar la o bere, să discutăm ce și cum.

Îmi place să descrețesc niște mutre!

L-am întrebat de ce toată tărășenia asta. Mi-a răspuns că pentru că vrea să privească oamenii în ochi. „Noi nu ne mai uităm în ochii unii altora, nu mai vorbim!”, mi-a zis Cătă. „E vorba de lucrurile pe care nu le arătăm de frică să nu fim cumva judecați. Ne temem să nu fim izolați!”. I-am dat dreptate, cel puțin parțial. Zic parțial pentru că nu am înțeles exact la ce se referea când vorbea de izolare. „Nu numai izolare”, a continuat el, „În viața de zi cu zi sunt o grămadă de bariere care ne îngrădesc, ne opresc manifestările. Numai în momentul în care te forțezi cu adevărat te vei putea exprima liber!”. Conform poetului ambulant, acesta ar fi motivul personal, pentru că, după cum spune el, mai are și un motiv social după care își ghidează ieșirile astea. „Îmi place să descrețesc niște mutre! Și asta pe lângă faptul că nu știm să valorificăm emoția din noi! Poate că-i numai o chestie de emancipare proprie”.

Cârcotașii ignoranți din fire ar pune toată ieșirea asta pe seama lipsei de ocupație. Am făcut deci pe cârcotașul ignorant și l-am întrebat ca nesimțitul: „Mai făceai asta dacă aveai job?”. Mi-a răspuns că nu are de unde să știe și m-a trimis să (re)văd clipul ăsta. „Nu ne cunoaștem pe noi înșine!”. Așa mi-a răsunat ecoul vorbelor lui în urechi. „Abia în momentul în care îți dai seama de asta poți să și controlezi lucrurile!

Poezia m-a consumat!

Am băut în continuare – eu berea, el ceaiul – în timp ce furtuna se apropia, frunzele fâlfâiau pe terasă  și ploaia ne picura în cap din când în când. La un moment dat, discuția a ajuns la o comparație (poetică, desigur!) pe care a făcut-o Cătălin între activitatea noastră și o balanță. O lege universală a compensației, conform căreia, dacă renunțăm la anumite lucruri, ne putem concentra mai bine asupra lucrurilor pe care vrem să le facem. „Nu mai acord prea multă importanță felului în care arăt sau mă îmbrac. Obișnuiam să fac asta și am realizat la un moment-dat că am o problemă. Acum, din moment ce nu mă mai concentrez pe asta mă pot concentra pe altceva!”. În cazul de față, pe poezie – aș adăuga!

Probabil că dacă aș fi ieșit eu să mă leg de oameni pe stradă și prin parc și să îi întreb o chestie de genul „dude, ia zi, vrei să-ți recit o treabă?” m-aș fi simțit ciudat. L-am întrebat pe Cătălin ce a simțit când a făcut-o. „După ce am mers cu Poezia Ambulantă prin parc mă simțeam gol. Dar nu gol într-un sens negativ, ci gol în sensul de consumat. Vid!”.

Cred că asta se întâmplă atunci când simți cu adevărat poezia. Te consumă! Și dacă aveți ocazia să dați la un moment-dat nas în nas cu Poetul Ambulant prin Copou (pentru că va mai ieși să servească, that’s for sure!) ar fi bine să profitați de ocazie și să cereți meniul complet.

Foto via Nicole Burlacu

The following two tabs change content below.
Romanian self-taught writer, interested in contemporary art, unconventional culture and gonzo journalism. He's been writing for almost a decade while doing shitty jobs for a living. He's agnostic, supports a censorship-free world, he reads way less than he wants and he enjoys feminist porn.

2 thoughts on “The Walking Poet from Copou

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *