O Luptă Între Viață și Bass sau Viceversa, “Electric PLAY”

“Electric PLAY”, înseamnă ritm. În primul rând, este acel ritm în care un artist, Bogdan Diaconeasa, își găsește timpul necesar pentru a concepe un material. În Decembrie, dacă te uiți cu atenție, se întâmplă ceva special cu acest proiect, Bass Battle. Și mai este ritmul în sine, treaba aia din sunet care te face să miști din picior, din cap, din ceva din… tine. Poate și din cauza bass-ului și a destinului său cumva absurd. “Electric PLAY”, la prima impresie, iar asta e partea mai puțin plăcută, este prea scurt. Abia atunci când începi să prinzi ritmul, că tot suntem aici, ei bine, se termină. În fine, nu are așa mare importanță cantitatea, dar parcă te oftici puțin așa. 

Nu știu, cred că am făcut prezentările de câteva ori până acum, n-aș vrea să revin și să zic același lucru la nesfârșit. Bass-ul pus în armonia unei lumi în care el nu se vedea niciodată și în care își găsește acum alte sensuri. Asta așa ca să rezum. Bogdan, cu acest material încearcă să pătrundă în alte zone muzicale, mă rog, să-și iasă din ritm, heh!, dar se simte un soi de timiditate. De exemplu, pe “About You” a inserat influențe electro/post-rock/shoegaze, dar parcă stau undeva prea în umbră și te lasă să te chinui ca să le descoperi. Este un mix până la urmă, o reinterpretare, o altă părere, dar totuși. Sau poate fi și din cauză că, după cum spunea și artistul, chitara e un instrument nou intrat în peisaj. Aș fi vrut, însă, să gust mai mult din partea asta, încă ascunsă, a muzicii sale. Și când mă gândesc că trebuie să aștept un alt Decembrie… Și mai sunt influențele ușor asiatice de pe ultima piesă, “Freedom”, care dau o notă de altfel unui fragment de final cu tonuri cumva “complicate”. 

Ca experiență în totalitatea ideilor, “Electric PLAY”, este înc-o dovadă de ce înseamnă să stăpânești un instrument ce pare simplu și lipsit de valențe d-astea impresionabile. Îmi place la Bogdan că pune suflet într-un proiect care, după titulatură, Bass Battle, nu ți-ar lăsa impresia că ar putea avea un suflet. Însă aici e o poveste, pe undeva prin spatele tuturor acestor titulaturi și forme de suprafață. Bass-ul duce o luptă a lui, o zbatere pentru a demonstra lumii că și el se poate integra, deși e privit ca o ființă rece și făra sentimente. O poveste frumoasă sau cel puțin așa o vad eu. Punct. Cheers!

Materialul poate fi ascultat în întregime, aici.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *