Mama (2013)

Mama-Special

Am vizionat  și eu Mama, film regizat de Andrés Muschietti. O consider o peliculă încordată, cu poveste bună și efecte vizuale pe măsură. Nu știu câți se află în aceeași situație, dar finalul a fost din punctul meu de vedere unul predictibil. A compensat însă prin punerea Jessicăi Chastain (Zero Dark Thirty) în rolul de rockeriță sexy, ceea ce da, mi-a plăcut.

Am mai precizat și în mai multe rânduri că nu povestim filmele, ci relatăm ceea ce am văzut sau ni s-a părut nouă că am văzut. Interpretăm. So, Mama mi s-a părut de la bun început învăluit în misterul cântecului de leagăn ca premoniție de rău augur, prefigurând un final tragic. Același model l-am mai văzut și la Del Torro cu lui Labirint al lui Pan. Totuși mi s-a părut un pic ilogic faptul că Jeffrey își ucide nevasta, fuge de acasă cu cele două fete în mașină, ajunge în prăpastie de unde scapă cu viață, le salvează pe fete și le duce la adăpost în pădure doar pentru a le face acolo felul. Las asta pe seama criticilor adevărați, dar probabil că se dorește ilustrarea stării de criză. 

Mi-a plăcut jocul de dublu-rol al lui Nikolaj Coster-Waldau (Jamie Lannister, Game of Thrones) și al fetelor. Probabil că fetele au interpretat cel mai bine rolurile. Mai ales cea mică, Lilly (Isabelle Nélisse), care mânca fluturi ca pe bomboane și dormea sub pat învelită în iederă. Nu a avut replici multe, dar pe cele pe care le-a avut le-a interpretat autentic. Relația ei cu spectrul căreia îi spunea duios Mama, e cutremurătoare prin semnificațiile sale. Lilly nu a avut o mamă în adevăratul sens al cuvântului. I-a fost ucisă când era încă atât de mică cât să nu și-o mai amintească, spre deosebire de Victoria, sora mai mare. A fost crescută de o fantomă cu care a dezvoltat o conexiune imposibil de rupt. Condițiile sălbatice în în care s-a dezvoltat și-au pus amprenta asupra personalității ei, rezumându-i-o la atașament.

Luate separat, personajele tind să fie inadaptate. Lucas și Annabel nu pot fi părinți pentru că nu au nici posibilitatea de a-i crește și nici experiență, Victoria și Lilly nu se pot adapta civilizației. 

Acum mă întreb la ce face referire concret titlul; la fantoma care le-a îngrijit pe fete și pe care o numeau chiar acestea mamă, sau la Annabel, care deși era exact opusul maternității (spirit libertin, lipsă de tact, etc.) face sacrificii (renunță la band) pentru a avea grijă de niște copile care nici măcar nu îi aparțineau și față de care nu ar fi putut manifesta nicio responsabilitate?

 

The following two tabs change content below.
Romanian self-taught writer, based in Cyprus, interested in contemporary art, unconventional culture and gonzo journalism. Writing for almost a decade, he is agnostic, supports a censorship-free society and reads way less than he wants.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *