Drowned in Sins: „It’s better to try and fail, than not trying at all!”

Drowned in Sins este o trupă atipică de metal din București care s-a înființat prin toamna anului trecut și a reușit într-un timp relativ scurt să și concerteze prin cluburi din capitală (Club A) și din alte orașe (Club Live, Pitești). În timp ce lucrează la un album pe care să-l lanseze în perioada următoare, tinerii rup chitările în două cu orice ocazie, îl urăsc pe Bieber și flirtează cu fanele. Mai multe, în interviul de mai jos.

Cristina (Cultartes): Să facem onorurile: cine sunt tipii de la Drowned in Sins şi cine erau ei înainte de epoca Drowned in Sins?

Silviu (Drowned in Sins): Ca să nu existe nici un fel de discriminare, ne vom prezenta în ordinea intrării pe scenă. Trupa Drowned in Sins este formată din: Luca (tobe), Vlad (bass), Seth (chitară), Chuck (chitară/backing vocals) şi Silviu (voce). Înainte de Drowned in Sins, Silviu, Chuck şi Vlad făceau parte din alt proiect, şi anume Voodoo Puppets, o trupă de rock alternativ. În octombrie 2013, cei 3 s-au mutat în Bucureşti, iar la puţin timp după l-au cunoscut pe Seth.

În momentul în care am realizat că suntem pe aceeaşi lungime de undă din punct de vedere muzical, am decis să colaborăm şi să începem acest proiect, care a devenit public la începutul lui 2014. Cu Luca ne-am cunoscut la sfârşitul lunii Februarie, atunci când a cântat alături de o altă trupă în deschiderea Drowned În Sins, în calitate de bassist. Ne-am împrietenit foarte repede, am văzut că împărtăşim aceleaşi percepţii din punct de vedere muzical, iar în momentul în care am aflat că bate şi la tobe, era clar faptul că trebuie să ni se alăture. Cam aşa am ajuns în formula actuală.

C: Ce trebuie să facă un tânăr pentru a-şi convinge părinţii că a acorda timp şi atenţie muzicii, nu este o pierdere de vreme? Voi ce strategii aţi aplicat?

S: În primul rând, atunci când realizezi că eşti pasionat de muzică şi vrei să faci ceva în sensul ăsta, nu trebuie să începi să neglijezi şcoala. Educaţia este foarte importantă, iar muzica şi studiile pot fi făcute cu uşurinţă în paralel dacă persoana respectivă îşi doreşte asta cu adevărat. În acest context este aproape imposibil ca un părinte să nu fie de acord cu pasiunea pentru muzică a copilului său.

Aceasta este strategia aplicată de noi, iar părinţii nu numai că au fost de acord, ba chiar ne-au sprijinit în acest sens, fiind alături de noi, ajutându-ne să achiziţionăm instrumente şi aşa mai departe.

C: De unde numele trupei (are ceva semnificaţii ascunse?) şi ce alte opţiuni aţi mai avut atunci când v-aţi ales numele?

S: Cum am spus mai devreme, 3 dintre noi făceam parte dintr-o trupă de rock alternativ. Iniţial, ideea a fost doar să schimbăm genul muzical, însă după ce au început să apară primele idei de piese, am realizat că trecerea ar fi prea bruscă dacă am continua sub acelaşi nume. Aşa am decis să începem practic de la 0, nume nou, stil nou, piese noi. Seth a venit cu ideea numelui şi cu un logo pentru acest nume, ne-a plăcut tuturor şi am decis că aşa va rămâne.

 Încercăm să nu ţinem chitările „de decor”, cum fac o groază de formaţii în ultimul timp.

C: Trei cuvinte care ar putea descrie stilul pe care-l abordaţi? Ce aduceţi nou acestui gen, cu ce veniţi în completare?

S: Stilul abordat este post-hardcore/metalcore. Încercăm să nu ţinem chitările „de decor”, cum fac o groază de formaţii în ultimul timp. La o trupă de metalcore, din punctul nostru de vedere, chitara trebuie să găsească acel echilibru între melodicitate şi agresivitate, iar asta încercăm noi să facem. Pe lângă chitare, venim cu o secţie ritmică destul de agresivă şi cu o voce foarte puternică, cam aşa ar putea fi descris stilul Drowned in Sins.

Aici se tripaseră.
Aici se tripaseră.

C: În general, unde sunteţi de găsit? Pe unde vă poate asculta lumea? (unde aţi cântat cel mai recent?)

S: Pe internet ne puteţi găsi pe Facebook, YouTube sau Twitter, acolo găsiţi toate detaliile despre noi, inclusiv anunţuri legate de viitoarele concerte. Ultimul concert l-am avut în Bucureşti, în Club B52, cu ocazia ediţiei cu numărul 23 al Urban Metal Fest. Am cântat alături de Vidma (Bucureşti) şi Divided By Perception (Cluj-Napoca), atmosferă a fost OK, celelalte trupe foarte bune, ne-am simţit super!

C: Exista la un moment dat, în afară, un „trend”: apăreau de nicăieri zeci de pretty boys-band-uri, care în afară de nişte feţe bieber-iene nu veneau cu nimic. Motiv pentru care, dispăreau la fel de repede precum au apărut. Ce părere aveţi despre fenomen?

S: Ar fi multe lucruri negative de comentat legat de acest aspect, însă preferăm să nu o facem, pentru simplul motiv că la fel ca şi noi, trupele respective şi-au încercat şansa, iar ăsta e un lucru demn de respectat. E mult mai bine să încerci şi să eşuezi, decât să nu încerci deloc.

C: De ce nu ar trebui să vă includă publicul şi pe voi într-o categorie similară?

S: În niciun caz nu neglijăm imaginea, felul în care ne prezentăm, în care apărem pe scenă. Ar fi o prostie să nu ne gândim şi la aceste aspecte, însă încercăm să transmitem mesajul nostru în primul rând prin muzică. Poate şi de aceea, din cele 10 piese care vor apărea pe primul album la care lucrăm în acest moment, pe internet apar doar 2, ambele versiuni live. Întotdeauna vom încerca să punem calitatea pe primul loc şi să nu scoatem piese/clipuri, doar de dragul de a le scoate.

C: Că vorbeam de pretty boys, aveţi un „frumuşel” al trupei?

S: Chuck, el e cu siguranţă cel mai flirty membru al trupei!

       La ultimul concert era să le pice chitaristul de pe scenă cu tot cu boxă.

C: Care-i cel mai penibil lucru care vi s-a întâmplat pe scenă?

S: Nu neapărat penibil, dar cu siguranţă amuzant: la ultimul concert, cel din B52, Chuck a pus piciorul pe monitorul din dreptul lui, care nu era fixat foarte bine, mai bine spus era chiar pe marginea scenei, pentru o fracţiune de secundă toată lumea era sigură că boxa va cădea de pe scenă şi că Chuck o va urma, dar lucrurile nu au stat chiar aşa. Printr-o mişcare cunoscută probabil doar de el, Chuck s-a aruncat în genunchi, a prins monitorul, l-a pus la loc şi s-a ridicat foarte natural, fără să se oprească măcar din cântat.

C: Dar cea mai şocantă declaraţie făcută de fane?

S: Probabil fiecare dintre noi a fost cerut în căsătorie cel puţin o dată. Cel mai probabil în glumă, cel puţin aşa sperăm! (râde)

La unul dintre concerte

C: Care sunt planurile voastre de viitor (în afară de a avea nevastă şi copii)? Intenţionaţi să începeţi o campanie de popularizare şi prin alte oraşe ale ţării?

S: Până acum am avut un singur concert în afara Bucureştiului, acest lucru întâmplându-se în Piteşti, în Club Live. Cu siguranţă ne dorim să cântăm în cât mai multe oraşe din ţară, iar când va veni momentul, şi în afară. De asemenea, ne dorim să scoatem un album, care cu siguranţă va fi precedat de un EP, proiecte la care suntem deja în lucru. Până la lansarea EP-ului vom mai posta un videoclip sau două pe YouTube, cu piese din studio de data aceasta.

C: Vine cineva la voi, care nu v-a mai ascultat niciodată cântând. Vă cere o piesă din care să înţeleagă ce-i cu Drowned în Sins. Care-i piesa reprezentativă pe care i-aţi indica-o?

S: „Decay”, a fost prima piesă pe care am compus-o împreună şi cea care ne descrie stilul în totalitate.

Articol scris de Cristina Alexandrescu

Foto via Facebook

The following two tabs change content below.
Romanian self-taught writer, interested in contemporary art, unconventional culture and gonzo journalism. He's been writing for almost a decade while doing shitty jobs for a living. He's agnostic, supports a censorship-free world, he reads way less than he wants and he enjoys feminist porn.

Latest posts by Daniel Alexander (see all)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *