“I CAN’T SEE”, expoziție în Cluj-Napoca, semnată de Luiza Preda

Vineri, pe 8 decembrie, Luiza Preda te invită la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca, începând cu ora 19:00, cu ocazia vernisării proiectului fotografic “I CAN’T SEE”.

Expoziția a fost gândită sub formă de instalație, unde trebuie să găsești ceea ce a fost pierdut prin labirintul de aproximativ 70 de metri. Între cele 60 de autoportrete ascunse și împărțite în 5 serii, va sta ascuns un personaj, pe care tu va trebui să-l găsești, punând cap la cap componentele din identitatea acestuia.

“I CAN’T SEE” va rămâne la Muzeul de Artă până pe data de 22 decembrie, iar fiecare participant va primi o lanteră, va fi ghidat și vor fi discuții pe tema proiectului alături de artistă vineri, sâmbătă și duminică de la orele 17:00 până la orele 19:30.

"I CAN'T SEE"
(c) Luiza Preda

Punctul de plecare al celor 5 serii de autoportrete este cel mai clar și succint conturat prin afirmația fotografului haitian Oliver Doung:

“Autoportretul e ca o lanternă, o unealtă prin care îți găsești sinele. Câteodată nu putem exprima ce simțim pe dinăuntru cu adevărat, astfel fotografia de autoportret ne poate ajuta să ne autocunoaștem într-o manieră onestă, fătă ascunzițuri, dacă avem curaj să privim înlăuntru. Ce este cel revelator în legătură cu o persoană nu ține de diversitatea autoportretelor ci de ceea ce le face să fie diverse.”

La întrebările pe care sigur ți le-a ridicat acest concept de expoziție, răspunde chiar Luiza:

1.De ce autoportret? Trăim în perioada în care fotografia este concomitent subapreciată și super accesibilă. “SELFIE” este realmente fenomenul actual de pe întreg mapamondul. Fundamentul pentru acest fenomen este nevoia inconștientă de cunoaștere de sine, de importanță a sinelui în societate. Rezultatul se concretizează în 70 de metri de beznă în care, fiind pus în situația de a avea o lanternă în mână, începe o căutarea instinctivă.

2.De ce să fiu descoperită? Deoarece consider că nu ar trebui să existe vreo punte între artă și persoana care o practică. Deoarece stau la bază și sunt sursa lucrărilor mele. La baza fiecarui proiect stă auto-observarea.

3.De ce instalație? Pentru că urmăresc o punere în scenă diferită a unei expoziții de fotografie. Inversez spațiul expozițional deschis cu pereți albi și luminile fixe care să pună în evidență lucrările, cu un spațiu negru, întortocheat, în care sursa de iluminare este mobilă și fiecare își alege centrul de interes.

4.De ce labirint? Labirintul, utilizat ca sistem de apărare la porțile orașelor fortificate, vestește prezența a ceva prețios și/sau sacru. El duce în interior, unde tronează ceea ce este mai tainic în ființa omenească. Centrul spre care te ghidează lucrările nu este unul palpabil, ci ideatic. Centrul în expoziția mea sunt eu, așa cum centrul fiecărei persoane este ea însăși. Folosesc întunericul și culoarea neagră în instalație pentru a da senzația de intimitate pe care vreau să o leg cât mai autentic între public și autor.

5.De ce întuneric? Datorită luminii. Pe lângă faptul că fotografia, literalmente înseamnă desen cu lumină, atenția e sporită când tu alegi ce anume să vezi în camera obscură pe care am creat-o. Te uiți la munca unui fotograf în același mod în care aparatul de fotografiat se uită la lume.

Eveniment organizat prin Galeria Șoimii Patriei cu sprijinul Asociației ORIGO.

"I CAN'T SEE"
(c) Luiza Preda

Author note***

Pe Luiza am cunoscut-o în Vama Veche, la vestitul Festival Vama Sub Lumini De Oscar. Atunci mai mult am avut ocazia să o cunosc ca model. Mi-au rămas în minte ochii ei albaștri și suvița albă din părul negru, pe care o are ca un fel de semn din naștere. Știam că face și fotografii, atunci tocmai ce urma să plece în Bordeaux cu o bursă Erasmus. Am tot urmărit activitatea ei ca fotograf apoi, fiind chiar mai curioasă de cum evoluează și a început să-mi placă din ce în ce mai mult. Mai salvez fotografii de-ale ei, una am avut-o chiar wallpaper pe telefon. Reușește de fiecare dată să mă surprindă cu imagini puternice, întunecate, dar care, culmea, sunt de fapt pline de lumină interioară. 

Vă sfătuiesc să vedeți această expoziție, să vă interesați mai mult. Copiii de după Comunism au crescut, sunt acum oameni în toată firea și chiar au lucruri de spus și de arătat. Luiza este unul dintre ei și cred că cel mai bine afli cam cum e “vremea” în era asta a digitalului de la cei care chiar acum o trăiesc. Nu de la copiii care încă sunt ținuți în frâu de generațiile trecute, nici de la ăia mai mari care scriu articole despre generația X, Y sau Z, ci de la cei care deja le iau locul.

Vezi ce fotografii mișto face Luiza pe Flickr sau Instagram și hai la vernisaj!

 

The following two tabs change content below.
Bucharest-based artist. Psychedelic photographer, brain-scratching writer / poetess and priestess of the macabre.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *