Generation Um… (2012)

keab

Apoi am întors clanța spre dreapta. Am deschis ușa, am luat-o pe scări spre stânga. O iei la stânga mereu de-a lungul clădirii. Dar când ajungi acasă urci scările și-o iei spre dreapta. Deci când o iei stânga pleci, dar când o iei dreapta ajungi acasă. Iar asta e bine. Dar clanța e o capcană; e ca și cum trebuie să ajungi acasă ca să pleci. 

Generation Um…” este un film numai bun de văzut într-o după-amiază obișnuită în care simți nevoia să te deprimi. E un film despre dezorientare, despre căutarea unei căi (nu neapărat bună) și despre nepăsare. Poate de aceea „whatever” e folosit ca laitmotiv și „Um…” ca idee centrală. Dacă sunteți familiarizați cu viața personală a lui Keanu Reeves (în rolul lui John, protagonist în filmul de față), atunci încercați că vă imaginați o zi din viața lui. Rolul i se potrivește (din nefericire) și situația reușește să te ducă în punctul în care mai că îți vine să îi plângi de milă. Asta după ce-l urmărești cum mănâncă ispășit o amărâtă de brioșă. Un rol decadent pentru un actor într-o perioadă de colaps artistic.

Deși color, filmul îți induce starea de gri. Totul pare fără gust. John, un bărbat trecut de tinerețe, locuiește într-un apartament semi-dărâmat, mizer, alături de un tânăr care nu-i plătește chiria. Fapt de care lui John nici că i-ar păsa mai puțin. John umblă toată ziua prin suburbia newyorkeză cu rabla lui de mașină necăutând ceva anume. Mănâncă la un local jegos și e servit zilnic de aceeași chelneriță care-i face ochi dulci. Dar John nu vrea s-o fută. Nu-i pasă.

John are aparent doar două amice cu care se mai înțelege cât de cât. Violet – narcomană, alcoolică și care i-o suge doar pentru a-și bate joc de el și Mia – cea tânără, timidă și cu un trecut traumatizant. Universul lui John prinde puțină viață odată cu ziua în care întâmplător dă peste un flash-mob chicios, cu cowboys care învârteau hula-hoop-uri. Profitând de neatenția cameramanului care filmalies evenimentul, John face un gest spontan și-i fură camera video. Momentul pare să-i dea lui John acea sclipire, acea adrenalină care-l face să se simtă viu măcar pentru puțin timp.  Începe să filmeze toate porcăriile – veverițele din parc, câinii din spatele blocului, rahații de pe asfalt. Apoi decide să le filmeze pe cele două prietene. Violet vrea să facă un reality show, iar Mia începe să-și istorisească viața dinainte de a fugi de acasă (violența din familie sau avortul nefericit al mamei sale). John, Mia și Violet își găsesc în sfârșit acea ocupație. Un fel de joacă, ca o minusculă muscă de bucurie trecătoare în imensul căcat de viață pe care-l trăiesc zi de zi.

Finalul nu este unul predictibil.  Ni se relevă în cele câteva minute din final că John este de fapt șoferul celor două tinere, iar acestea sunt angajatele unei agenții de escorte. Cu alte cuvinte, John e un soi de pește. Le duce pe Mia și Violet la petreceri ale burlacilor unde se lasă cu sex, și primește și el o parte din bani. 

Cei 3 fac parte dintr-o generație care nu-și găsește locul în lume, o generație în care valorile și intimitatea le sunt brutalizate. O simplă îmbrățișare, deși liniștitoare, modestă, pură, pare extrem de nepotrivită și forțată. Asta numai pentru că sexul oral prin baie a devenit atât de banal. Un film apos și fără claritate, motiv pentru care probabil a și fost respins de către critici. So where`s the clarity?

hug

The following two tabs change content below.
alexandrescu.daniel0@gmail.com'
Romanian self-taught writer, interested in contemporary art, unconventional culture and gonzo journalism. He's been writing for almost a decade while doing shitty jobs for a living. He's agnostic, supports a censorship-free world, he reads way less than he wants and he enjoys feminist porn.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *