Despre Daos-ul din Jurul Nostru

În principiu, mai ales la noi, găsești cu dificultate un loc, o idee de care să te atașezi, dar și mai greu este să te desprinzi de aceasta. De aceea am primit cu o bucurie sinceră faptul că, la aproape un an de când a dispărut ca locație cu clare aplecări în underground, renaște un principiu cu rădăcini în același pământ. Despre Daos este vorba, știu că v-ați dat seama și presupun că știți și despre ce este vorba. Transformările vin, mai cu seamă, în urma unor neliniști, să le spunem, la nivel interior. Schimbăm anumite detalii dintr-un ideal format deja, abia atunci când piedici sau anumite neajunsuri de orice nivel, intervin în cursul normal al lucrurilor. Așadar, salut faptul că Daos, un nume cunoscut în mediul cultural “nevizibil” din Timișoara, reînvie ca agenție de booking. Da, se pot adăuga multe aici, cum că nu-i nimic nou sub soare și alte bla-bla-uri, însă, nu despre nou e aici vorba, ci despre o identitate care merge mai departe, chiar dacă sub altă formă, totuși cu același gând. Promovarea scenei underground, independent de interesele personal-materiale, dacă poate fi cumva vorba de asta, trebuie să fie un scop și un eveniment în lăuntrul fiecărui individ care se simte parte din acest peisaj. În altă ordine de idei, oarecum logic, e chiar frumos să vezi că oamenii nu renunță la pasiuni. Știu că există hate-ăreală la fiecare pas, că ne place să șoptim pe la colțuri despre celălalt, să arătăm cu degetul spre ce ni se pare că nu e în corelație cu rațiunile noastre. Da, știu, nu există așa ceva în underground, e numai iubire și credință întru aproape, haha! (Îmi aștept înjurăturile, pe care mi le și asum, pe adresa de e-mail sau în privat, vă rog!)

Revenind cumva, ce vreau să spun este că, în tot haosul din jurul nostru ar trebui să ne fie mai ușor să ne bucurăm și să împărtășim o acțiune cu intenții bune. Nu e nicio propagandă aici și nici vreun Mesia nu-s, nu propovăduiesc binele printre muzici întunecate, nu. Ce avem aici este un gând despre ceva ce mi-a produs un soi de bucurie, un gând pe care n-aș fi vrut să-l împărtășesc, cum să zic?!, de obicei nu îmi pasă de ce e în spatele scenei, fiindcă știu că momentele importante se întâmplă chiar în văzul ochilor, pe scenă deci. Așadar, mă bucur de revenirea în peisaj a Daos-ului, sub această formă și sub orice formă va mai fi, fiindcă e frumos să ai mereu un loc spre care să te îndrepți cu plăcere.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *