Cultartes@Dark Bombastic Evening 7, Ziua I

Nici nu știu de unde și cu ce să încep. N-am mai simțit o oboseală atât de crâncena de… niciodată. Totuși, la un loc cu ea au stat, ca înrudite, un entuziasm fantastic și o stare de împlinire, care m-au ținut în picioare până această primă zi și-a spus ultimul cuvânt.

11146651_976363965740114_3729872270021974761_n

Îmi doream de multă vreme să ajung aici, la DBE. Se tot vorbea, după fiecare ediție, despre sentimentul aparte care pândește în fiecare ungher din acest colțisor de cetate și despre oamenii care se aștern în acest pântec de muzici și creații underground. N-am reușit, din varii motive, să mă plasez și eu în acest peisaj, nici când acesta și-a aflat natura în Alba-Iulia, nici când abia se conturat în capitală. De data asta, însă, motivat de numele sculptate ca pentru sufletul meu în afișul festivalului, m-am pus pe fapte. Mi-am luat bilete, mi-am făcut cazare și m-am trezit joi, pe 18 august, adică ieri, la 3 dimineața. Ca idee așa, în momentul show-ului Batushka, aveam deja vreo 30 și ceva de ore nedormite, per total. Eh, amănunte și detalii minore. 

Nu vreau să scriu o cronică de concert sau ceva asemănător, fiecare simte muzica și vibe-ul de pe scenă în felul său și în funcție de starea de moment. Am fost, ce-i drept, impresionat, pe rând de Barren Earth, Hamferð, care au fost mult peste ce mi-am imaginat și liturghia de-a dreptul înălțătoare a polonezilor de la Batushka. În altă ordine de idei, mi s-a părut destul de intim momentul Universe217. Atât perioada din zi aleasă să urce pe scenă, ușor spre seară, cu adieri și răcoreli de tot soiul, cât și mood-ul muzical, au creat un sentiment agreabil de-a binelea. 

Ca oameni… mă așteptam la altceva. Parcă ne concentrăm prea mult pe lucruri mărunte – iar asta o văd ca pe-o problema socială majoră a zilelor noastre în general-, ca statul la coadă pentru cârnați și bere, iar acele momente care au menirea și harul să rămână, să se transforme în amintiri trec neobservate. Momentele acestea nu se nasc când avem noi chef, ele există la fiecare pas, în fiecare licărire a lumânărilor aprinse aseară în crăpăturile, ca niște ochi, din zidurile cetății.

Povestea continuă!

Photo credit: (c) Miluță Flueraș

The following two tabs change content below.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *