Brain Records by Alexandra Crisbășan (LXXXIII)

Brain Records is a project representing the ghosts of language which linger and how your brain selects them, influenced by your personality, your experience in life, the things you know, fear, everything which composes your being.

The things you’ve heard with which you wake up in the morning, the humming of a song that’s stuck in your head, the vibrant realization of the meaning of something you’ve just read or overheard or sneaked into hearing. It’s the string that pulls and pushes all of life’s encounters around, or at least the one you subjectively choose to remember, unconsciously, ordered by the impending need of your mind to make sense.

***

Memoir

Am pierdut mult sange şi
Ai nevoie de o muie,
Transfuzie de scuipat-o sânge! )
*How much do you remember?*
Afumat sau clasic? 
Celălalt.
Am găsit în Vamă o carte de joc (Joker negru), o vreau tatuată.
Și pe mine m-au luat aseară.
Next level play!
De ce să nu avem voie să le folosim?
Aţi spus că n-aveţi antrenament.
Păi sunt arme din ’70-’80
Dacă din 6 nimereşte unul, e bine.
Şi eu te iubesc pentru tine, tu aşa cum eşti.
Lust is the ultimate goal of almost all human endeavour;
Exerts and adverse influence on the most important affairs
Slipping even into ministerial portfolios and philosophical manuscripts.
Several artificial humans have been created: 
Ne plictiseam acolo şi am zis să venim să ne plictisim aici.
Deja era altă epocă prin ’90. 
Eu nu mai am niciunul.
I give up. (Urma să pierd al 2-lea meci de Catan.) 
Ea n-a vrut să-mi zică şi când am coborât, mare picior i-am dat.
Anna, trebuie să-m spui când…
Trebuia să-mi lăsaţi loc liber la apă caldă!
Nu pot să fac duş cu apă rece dacă conduc mâine!
Băi, eu sunt cam boschetară de câteva luni…
Eşti bine?
Doamne ce frumoasă eşti *mă pupă în palmă*
Acum cheală şi arsă de soare. 
Da, mai au o cameră, se eliberează mâine seară, liberă până vineri.
I’m so excited! *A băut jumătate de sticlă de Jager…*
Prea cinstit să fur, prea urât să mă prostituez.
Am venit de la munte, nu putem să venim la mare.
everything .
Cânt’ un clopot mort
În buzunare
Se numără doar flori pare.
Părea undeva departe
În eternitate.
Pe-un gât cu aripi negre
Vântul lor răzbate cenușa lumii mele.
Ei cânt’ un cântec primitiv,
Rătăcit în tulburări.
you
remember
this
.
s-a distrat de toata fericirea
sperând ca inima să-i bată,
Când propriile-i bătăi răsună în carnea cusută, peticită toată.

Photo via Alexandra’s Instagram. You can also follow her on her Website.

The following two tabs change content below.
Bucharest-based artist. Psychedelic photographer, brain-scratching writer / poetess and priestess of the macabre.

Latest posts by Alexandra Crisbășan (see all)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *