Cô: Jekyll & Hyde for Visual Arts

Codrin (zis Cô) este un tânăr artist român crescut și școlit în străinătate. Arta pe care o face el hașurează barierele dintre grafica computerizată și grafica in-real-life, considerând că la baza descoperirii adevăratelor valori stă experimentul în toate domeniile artistice (film, sculptură, tipografie). Arta lui Co este înainte de toate o ciocnire colorată, dacă e să discutăm metaforic, între două caractere total diferite. Ciocnirea asta dintre „subtil” și „temperamental” l-ar face pe Jung să creadă că are de-a face cu un maniac suferind de dublă personalitate. Și poate că așa și e!

Cultartes: Cine ești? Preferi pseudonimele sau e doar o joacă de-a numele?

Codrin: Salut Alex! Codrin sunt – tânar și încântat. Neagu e numele-mi de familie, dar nu mă simt prea atașat de el; o să-l schimb soon enough. Îmi plac pseudonimele și alte alter-ego-uri și porecle, sigur. Dar mereu am fost CoKo și alte combinații. Începând de la ai mei până mai târziu, prin Elveția, unde mi-am petrecut adolescența, mereu am fost apelat //. În rest sunt un tip subtil; foarte spiritual și grav atașat de tot ce-i artistic.  

C.: Cum de te-ai apropiat de partea asta a designului? Cum ai ajuns să faci ceea ce faci? 

Co: Păi în 2007 am decis să mă las de liceu. Eram într-a 10-a într-o școala privată prin Swiss. Și din pur noroc am gasit o școală care avea o filieră interesantă, având atât cursuri de desen tehnic, design grafic și de produs, fotografie și colecția Adobe, cât și informatică, marketing, business & project management, contabilitate și macro/micro-economie + filosofie, chimie, fizică și limba germană. Și încă pe atâtea. Deci un parcurs de 4 ani din care al 3-lea ca angajat/stagiar. Dar care nu mi-a permis să găsesc un job direct; so I moved in Paris to get a master degree într-o școală de creație digitală / filiera design & communication. Background-ul elvețian mi-a permis să integrez școala asta pariziană direct în anul 3; acum intru în al 4-lea. Doar să-mi găsesc un contract în alternanță.

„Ating ceva și-i dau aripi! […]

În toate văd frumusețe ori prevăd distrugere!”

C.: Către ce domeniu îți manifești cea mai mare înclinație? Fotografie, grafică? Altceva?

Co: Nu cred că pot pune o ordine. Îmi place arta grafică! Momentan produc artificii vizuale; curând și audio (sper!). Abia aștept! Experimentez mult, mereu deschid pagini albe atât IRL, cât și în diverse softwares. Îmi place tipografia, ador culorile. Vreau să sculptez și-mi place și filmul. Chiar am avut ocazia în Elvetia, să fac în cadrul școlar un proiect de prevenție video cap-coada/ pre- și post-producție.

C.: Inedit? Elementul tău surpriză?

Co: Pai eu!.. Cu totul! Ating ceva și-i dau aripi mai ceva cum știa bby Picasso să o facă. Glumesc acum, dar nu e ușoară așteptarea. Nu trebuie să par prea plin de mine, dar nici modestia nu-i o etichetă productivă, să-i zic așa. Aș preciza aici că nu-mi plac repetițiile; că mereu văd și vreau nou. Am o filosofie de viață influențată de multe cărți și întâlniri cu oameni frumoși. Sigur, se reflectă în ce las pe diversele suporturi utilizate pentru a-mi exprima bucăți de idei.

C.: Care sunt influențele, sursele de inspirație, „muzele”?

Co: Ha! Totul mă inspiră! Zi-mi un muzeu, o galerie ori arată-mi un copil sau o prințesă; în toate văd frumusețe ori prevăd distrugere. Zic eu că am un sens dezvoltat al detaliului, și iubind subtilitatea, mă pot hrăni cu inspirație și energie atât din Lună, cât și dintr-o mână de nisip sau un ceas vechi; ori cu vântul – mă asemăn mult cu el! Temperamental!

EXPO
Prima expoziție (Atelier Brâncuși, Paris, 2013)

C.: Se pune ‘problema’ organizării de expoziții, vernisaje? Ai avut deja parte de așa ceva? Dacă da, unde, când, cum? Dacă încă nu, unde – când – cum le plănuiești?

Co: Problemă ? Nu există. Am expus pentru prima dată chiar saptamâna trecută, pe partea stângă a Centrului Național de Artă Contemporană din Paris. Mi-am lipit niște planșe și cadre pe peretele Atelierului Brâncuși. Sunt vreo două poze pe pagina de Facebook.

„Eu nu vreau ca ei să vadă. Frumos e să simtă!”

C: Pentru bani sau pentru „faimă”?

Co: Nici, nici. Adică, pentru tot! Pentru mine, voi și toți ca noi. Nu-s atașat nici de bani, nici de notorietate publică! Momentan îmi vad de viața-mi de student și sper să mă pot muta în curând înapoi în Elveția. Mi-ar plăcea să gasesc un job liniștit până-mi câștig cetățenia. Apoi mă transform: nomad or something (râde!).

C: Cum și unde pot oamenii să îți admire lucrările? Ce vrei să vadă în ele?

Co: La mine-acasă, în Paris, le-ar vedea cel mai bine. Apoi, online pe diverse site-uri; multe le-am și uitat de-a lungul timpului. Dar cele mai recente și „highlited” proiecte apar încet-încet pe www.meipso.co. Restul nebuniilor pe www.fb.com/meipso.coEu nu vreau să vadă. Frumos e să simtă. Multe chestii se pot aprecia cu ochii închiși! În rest: culori.

C.: Unde sunt cele mai mari șanse să dea oamenii peste tine?

Co: La telefon!

Contact: +33 646 24 69 70 / codrn@icloud.com

The following two tabs change content below.
alexandrescu.daniel0@gmail.com'
Romanian self-taught writer, interested in contemporary art, unconventional culture and gonzo journalism. He's been writing for almost a decade while doing shitty jobs for a living. He's agnostic, supports a censorship-free world, he reads way less than he wants and he enjoys feminist porn.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *