(Interviu) Despre Arta Video din Proiectele lui Paul Ștefănescu

Ca să facem o scurtă introducere despre ce urmează mai jos, trebuie să spun că pe Paul l-am cunoscut pe Youtube în urmă cu vreo 5 ani, când i-am dat subscribe și am intrat în discuție random cu el despre ceva muzica și performance art. Am încercat încă de atunci să păstram o legătură, iar acum îmi este un prieten drag. Debutul lui în lungmetraj începe cu Dormi Trezește-te (2012) și Beings (2015), urmate de o serie video NSFW. L-am lăsat să-mi spună mai multe, născocind și printre proiectele vechi. Anul 2008 a dat startul primelor sale scurt metraje și încercări de noise music, numindu-se Superfism, ale căror muzici chiar merită intens aprofundate. Triaj -ambient 4 și Minus ar fi două dintre acestea care își propun să experimenteze o perspectivă nouă. La fel și Alcalin și Menu, venind în completarea lor. Alte câteva mici filme sau idei de proiecte au fost: Linear A, un lung metraj despre o formație de noise music, Apologia despre o apocalipsă care transformă lumea în iubire și Obscur, despre exorcismul unei traume.

Salutare și merci fain că ai acceptat să facem asta! Zi-mi ceva despre tine ce încă n-ai mai spus până acum?

Din păcate, tot ce îmi vine în minte e public. Nu prea sunt lucruri care au mai rămas nespuse. Este cumva și o necesitate pentru mine de a râcâi în tot ce sunt și de a scoate totul în public ca într-un act de continuă eliberare.

De ce art films și porn, cum ai ajuns aici și ce cauți mai exact?

Am început cu dorințe clasice de film de cinema, însă nu am reușit, așa că m-am tot reinventat și reinterpretat, am tot căutat o soluție de a exista și de a mă exprima așa cum simt eu mai sincer și mai plin de sens și treptat-treptat am ajuns chiar la subartă, non-artă, outsider art, cum îi spun eu. Arta este un sistem foarte financiar și ierarhic și plin de obstacole și aproape inițiatice praguri pe care nu mi le permit, pe care nu vreau să le incerc, pentru a mă mula pe plăcerile finanțatorilor, fie ei instituții, producători, curatori sau clienți. Așa că am ajuns să îmi construiesc lumea mea din lumea mea. O lume destul de raw, contemplativă, ritualică și amorală. O lume în care multe dintre legile societății au devenit absurdități. Așa am descoperit și sexualitatea ca mod sublim de comunicare, ca pas într-o lume mult mai deschisă și iluminată. Și de aceea și porn.

Există o legătură cu ce făceai înainte ca film și între ce faci acum?

Da, temele mele de film au rămas aceleași, și explorările sunt în aceeași zona de meta și magic, realism de existențialism și exorcism. Nu prea mai este ca în instituția cinema-ului de acum 30 de ani. Acum forma vizuală este poate mult mai liberă, de aceea am și simțit că pot să experimentez cu alte forme în afara cinema-ului. Mai cu seamă că eu am făcut întotdeauna un cinema intim și șoptit și nu pentru experiența unui grup mare de oameni, cum este definit cinema-ul.

Mai vreau să te întreb dacă ai anumite tabieturi când vine vorba de inspirație sau ai pe cineva care te inspiră pe zona asta?

Nu, nu prea îmi plac tabieturile, sunt din acela care este inspirat de cele mai ciudate și surprinzătoare lucruri, evenimente și oameni. Dar pentru că multe din proiectele mele sunt foarte dream based, ele vin mult din contemplațiile și aberațiile mele pe care le scriu pe tot felul de notițe, deja dintr-un automatism. Ca un fel de snapshot-uri ale gândirii. Și mă și supăă foarte tare când uit vreo idee. De aceea le și postez imediat pe facebook, ca într-un notepad.

Cu cine lucrezi în filmele tale? Crezi că este mai ușor să colaborezi cu actori neexperimentați decât cu experiență?

Actorii în Romania nu au nicio treabă cu ce fac eu. E cu totul altă lume cea în care sunt ei. Lumea dramatică, lume pe care eu nu o prea accept, prea mult conflict, prea multă agresiune, prea mult joc de societate. De aceea lucrez cu alți artiști din zona artelor vizuale și a performance-ului. Pentru că ei înțeleg cel mai bine limbajul emoțional și spiritual pe care îl creez eu în priectele mele. Pentru că ei trec natural peste blocajele pe care le au oamenii normali la ideile și viziunea stilistică a filmelor mele.

Sunt curioasă să-ți aflu părerea ta despre zona asta de abordare (porn) în arta de la noi?

Din păcate nu prea știu ce se face porn la noi. Incă știu că nu prea există. Incă știu că suntem prea cuminți. Incă știu că cei impinși de așa tendințe fug din țară. Mai există zona de feminism care lucrează un pic pe zona de nuditate și activism corporal. Mai e un pic de CNDB care mai are câte un pic de nud. Două, trei modele foto care se expun pentru financiar. Și 50% din piața mondială de webchat.

Interesant ce îmi spui. In prezent știu că lucrezi la ceva care în mare parte are o legătură cu tine direct, filmat, despre ce e vorba?

Nu chiar, eu am întodeauna mai multe proiecte deschise, pentru că e foarte dificil de găsit oameni și resurse de a face un film, așa că țin mai multe portițe deschise și in funcție de ce oameni apar vom încerca un anume proiect. Vreau să încep să joc și ca actor, dar încă nu am găsit proiectul, povestea, anturajul cu care să o fac. Până acum am jucat în video-uri/performance și artporn pentru că nu am găsit un actor/performer cu care să colaborez. Și din lipsa de fonduri nu am putut aduce din alte țări.

Poți să-mi spui de unde scoți profit și cât de dificil e să faci un film low cost la noi?

Profit nu există. Și odată ce începi să te zbați pentru bani ai pierdut toată sinceritatea. Așa merge treaba, nu prea ai ce și cum să o schimbi, încă nu avem producători, artiști cum am văzut în Germania și Franța.
E foarte complicat să faci film fără bani. La noi nu există punk în zona de film. Exista în arte plastice, în muzică, în dans, chiar și în teatrul independent, dar filmul încă e deținut de idea de bani și făcut mulți bani din el.

Dacă ar fi să te intreb de UNATC, crezi că te-ar fi ajutat cumva dacă ai fi continuat?

Nu ajută la nimic terminarea UNATC. Ajută ca în orice bar sau local unde te duci frecvent să intrii în cercul de acolo și să activezi în networking-ul acela. Pe mine m-a ajutat să știu niște oameni și să par că fac parte din cinematografie (pentru că și lucrez în cinema) și să ai niște referințe comune.

Te consideri un regizor amator în ce privește, să zicem, rolul tău în industria asta?

Nici măcar, nu am niciun rol în industria cinema, nici chiar pe lângă ea. Pentru că oricine poate face orice formă liberă de video, film or whatever the name, nu prea mai există noțiunea de regizor în afara celor profesioniști necesari pe la reclame și filme cu buget. Restul sunt niște artiști vizuali, cât ne mai permite lumea și acestă definire.

Ce faci când nu filmezi, cu ce te ocupi sau ce îți mănâncă zilele?

Viața mea se împarte 50/50 între jobul de asistent de regie în cinematografia românească și artist vizual amator.

Zi-mi un film bun și unde te pot găsi cei interesați pentru colaborari sau diverse proiecte?

Ultima descoperire cinematografică woooow și cel mai nou woow al meu la care m-am extaziat de la un capăt la altul, aplaudând, plângând și râzând a fost un film australian – The Rover.
Acum, cine este interesat despre ce fac, mă poate găsi căutând “sinnesinth” în orice bara de căutare, este proiectul meu nsfw, videoart și performance pe care îl dezvolt de 2 ani.

Mai multe despre Paul și proiectele de care se ocupă găsiți pe: Website

Toate imaginile: (c) Paul Stefanescu

Interviu realizat de Andreea Sănduleasa

The following two tabs change content below.
Still can't tell exactly my origins because of my Chinese eyes. Hate fish roe. From the bottom of my heart.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *